Am ajuns ieri, din intamplare, pe site-ul “The New York Times” si mi-a atras atentia arhiva ziarului, una foarte veche. De curiozitate, pentru a vedea cum erau redactate inainte articolele, am aruncat ochii pe doua dintre ele.
Primul, din 1853, era despre povestea lui Solomon Northup, pe care am vazut-o si in filmul de anul trecut, “12 Years a Slave” (12 ani de sclavie). Un film foarte bun. Regizor Steve McQueen, muzica Hans Zimmer, Oscar pentru cel mai bun film. Daca nu l-ati vazut, vi-l recomand.
Articolul m-a amuzat din prima, pentru ca numele contine un “r” in plus, Northrup, in titlu, iar un pic mai jos, in continutul sau, are acelasi “r” in plus, iar “u” este inlocuit cu “o”, Northrop. In fine, tinand cont de acele vremuri, este de inteles. In plus, am vazut unele cuvinte, expresii, care nu mai sunt folosite in zilele noastre. Lucruri interesante si normale, daca ne gandim cat de mult timp a trecut de atunci.
Al doilea, din 1860, era despre fabrica Pemberton Mills, care s-a prabusit in acel an, omorand si ranind foarte multi oameni.
Lasand la o parte anumite greseli de scriere si exagerari, articolele sunt decente, mult mai bune decat unele pe care le poti citi prin presa zilelor noastre.
Pe langa asta, nu ai cum sa nu apreciezi faptul ca altora le pasa de istoria lor, in timp ce pe la noi, chiar daca avem ziare la fel de vechi, nu o sa le gasesti scanate si puse pe Internet.
Unele dintre publicatiile noastre online, manipuleaza si pun presedinte, in loc sa invete din profesionalismul altora.
Ziarele online, nu nenea ala care se lauda ca este expert in social media si ca a strans nu stiu cate “laicuri” pe Facebook, de parca adunase sfintele grane de aur.
Oamenii s-au lasat manipulati si au strigat “Puie Monta!”. Monta o duce la fel de bine si in continuare, ghiciti cine a luat puie.
Intre timp, sangele latin s-a mai racit si vezi asta in comentariile oamenilor, pe tot felul de site-uri. Prea tarziu. Din pacate pentru noi toti, filmul “RoboCop” a devenit un serial zilnic si risca sa-l depaseasca pe “Tanar si nelinistit”.
Nelinistite sunt si cele care aveau in maini destinele oamenilor si retrocedau de zeci de milioane de euro.
Doreau sa duca si ele viata pe care o vedeau in filme, care presupunea, printre altele, si cumparaturi prin tari straine. Nu au realizat niciodata ca sunt din filme diferite, pentru ca in cele din afara tarii, atunci cand se discuta despre un milion de euro, si musca se opreste din zbor. In Romania, statul este un izvor care nu seaca niciodata.
Cu toate acestea, daca afirmi ca Romania este o tara corupta pana in maduva oaselor, precum si o pseudo-democratie, se va gasi mereu cineva sa-ti spuna ca nu ai dreptate.
Sa-i spuna si lui, cel care acum vede dublu, fiindca medicina nu este atat de evoluata pe cat ar crede unii si daca nu-si revine singur, risca sa ramana asa toata viata. Nici macar nu se stie cine l-a lovit, pentru ca unii au decis ca vina poate fi stearsa cu buretele, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Cam asta este arhiva foarte recenta a Romaniei, pe care am scanat-o fara sa am vreun scanner.