Astazi imi este lene. Exact asta este senzatia pe care o simt si cum cand scriu aceste randuri, de lene extrema. Nu am chef sa fac nimic, nici macar sa scriu aici pe blog. Vreau doar sa stau si exact asta o sa fac dupa ce o sa termin de scris acest articol. O sa lenevesc toata ziua si o sa stau degeaba, fara sa aduc vreun aport mare sau mic acestei lumi. Astazi este zi de odihna si gandire, insa o sa gandesc incet, fara graba si pe indelete. O sa ma gandesc la tot ce-mi place mie, la micile mele placeri, unele dintre ele ascunse, altele pe care le stie toata lumea.
Astazi este ziua cand nu-mi pasa de nimic, poate sa inceapa razboiul mondial si tot nu as da doi bani pe acest lucru. Simt un fel de lene, cum se zice pe aici pe la noi, de ma doare. Ma simt de parca plutesc, sunt fericit si lenes si v-am spus ca nu am chef de nimic? Cred ca da, dar imi este atat de lene si sa verific daca v-am scris asa ceva. Tocmai mi-am intins mainile si am simtit iar acel sentiment de confort de dulce placere, de visare si de nepasare. Simt o caldura placuta care ma inconjoara si toata fiinta mea se simte bine, tot corpul meu nu simte nicio durere, totul este atat de perfect si incredibil de agreabil.
Astazi sunt un mare lenes, sunt un om pe care si cel mai darnic sef l-ar concedia atunci cand ar vedea in ce mare nepasare si indiferenta se scalda. Din fericire, nu am sef deci pot doar sa ma gandesc la ce fata ar face acesta cand i-as spune ca nu ma intereseaza de ce zice el si poate sa se zbata si sa gesticulele cat vrea, pentru ca mie nu-mi pasa de el si de figurile lui.
Sper sa va transmit si voua aceasta stare de pace interioara si de stare de bine, de confort uman si… de lene.