Astazi mi-am propus sa fiu un mic fluturas, unul care incearca sa scoata capul in lume si este lovit instant de un vant nevazut si neprielnic.
Ma zbat precum un inotator prins intr-un vartej al timpului, care nu-i da pace si care-l seaca de puteri in incercarea de a iesi din el. Fluturele incepe sa dea din ce in ce mai tare din aripi, pana simte o caldura nefireasca, o iesire din probleme si furtuna. Oare sa fi reusit sa scap de vijelie? Pe aripile-mi moi sa fi picurat putina speranta?
Se pare ca da si deja incerc sa-mi trag rasuflarea, scaldat de soarele care ma cuprinde si ma imbie, in asteptarea unor noi furtuni care cu siguranta ca vor veni, insa nu stiu cand si de ce.
Acum doar incerc sa explorez o lume mult mai linistita, una cu mult mai apropiata de dorintele mele cel mai adanci si aprige. Este lumea perfecta, scufundata in armonie si intelegere, in pretuire si daruire. Lumea aceasta nu cunoaste probleme, sau probele vietii prin care esti nevoit sa treci, precum un alergator la olimpiada.
Sunt un fluturas si zbor fal-fal, nevazut si nestiut de nimeni. In fuga tuturor dupa avutie si bunastare, nimeni nu va observa un fluture cum se misca si el printre ei. Nu incerc sa ma ascund, nu vreau sa par anonim, nu doresc sa fiu invizibil. Eu sunt acolo, insa tu nu ma vezi, nu vrei sa me vezi, nu ai timp pentru mine.
Toate aceste mici neajunsuri, sunt date la oparte cu o usoara bataie din aripi, pentru ca azi sunt un fluture fericit si nimeni si nimic nu poate schimba asta.