Astazi zbor pe un nor

Astazi zbor pe un nor

Astazi mi-am propus sa zbor pe un nor. Este un nor alb si moale, care m-a primit pentru a putea sa calatoresc pe el. Cu toate ca pare destul de sigur, inca imi este teama ca as putea sa cad de pe acesta, mai ales ca lumea a inceput sa para atat de mica si indeparata.

Este o ocazie unica de a vedea lumea de deasupra si imi pare bine ca am oportunitatea de a ma bucura de ea. Nu am mai vazut niciodata pana acum lumea in ansamblul ei, doar parti ale acesteia. De sus totul pare atat de relaxat si inocent.

Stoluri de pasari trec pe sub mine, in drumul lor catre tarile calde. Pe Pamant zaresc niste mici oameni care se joaca neincetat. Parintii lor trudesc pentru a le oferi toate aceste clipe de amuzament. Razele aurii ale soarelui le scalda fruntile nevinovate.

Din inaltime nu-ti poti da seama de grijile oamenilor, de suferintele lor, de problemele care ii apasa. Persoanele care-i privesc de sus pe alti semeni de-ai lor, sunt un pic mai mult egoiste si nepasatoare fata de lumea inconjuratoare.

Pentru mine este doar o calatorie pe un nor, de o zi. Nu am timp si starea, firea de a privi oamenii de sus tot timpul. Este doar o experienta si atat, nu este o traire zilnica, insa ma intreb oare cum isi duc viata cei care zi de zi calatoresc pe nori si nu-i vad pe cei de jos?

Oare le face placere aceasta permanenta calatorie pe inaltimi nesimtitoare ? Pentru ei a devenit un mod de viata, sau viata i-a impins catre astfel de gesturi?

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *