Cand sufletul iti este infrigurat iti doresti sa primesti o raza de lumina, indiferent din ce parte ar veni ea. Atunci cand te simti singur si trist, vrei sa primesti o mangaiere chiar daca ea vine din partea unor persoane pe care altfel le-ai refuza. Singuratatea te face sa fii mai vulnerabil in fata compromisurilor, te face sa iei decizii care nu sunt cele mai bune pentru tine, insa in acel moment de disperare si tristete parca nu vezi altceva mai bun la orizont si iti concentrezi toate fortele asupra a ceea ce ai in prezent si nu asupra a ceea ce ti-ai dori. Cand frigul se asterne in sufletul tau, ai atat de mare nevoie de caldura si o cauti cu disperare, pana o gasesti. Omul nu este facut sa stea singur, nu poate trai fara o jumatate, deoarece viata lui nu ar avea sens. Omul este facut sa-si imparta sentimentele la doi si sa caute cu multa indarjire dragostea, indiferent de eforturile pe care ar trebui sa le depuna pentru a ajunge la ea.
Cand inima iti este inghetata, ai nevoie de cineva langa tine pentru a o dezgheta si a iti reda increderea in tine, incredere care incepe sa fie erodata de timp si frica. Frica de singuratate este prezenta mereu intr-un coltisor al inimii noastre, chiar daca ea nu iese atat de des la suprafata. Nu vrei sa fii singur, nu crezi si nici nu poti sa rezisti in acest fel, pentru ca trairile tale si bune si rele trebuie impartite cu sufletul pereche. Daca ti-ai gasit acest suflet pereche, inseamna ca te poti considera un om norocos, insa trebuie sa ai grija de el, pentru a nu il pierde. Dragostea trebuie intretinuta, exact ca un foc, pentru ca daca nu faci acest lucru, ea se stinge si nu mai ramane nimic palpabil din ea, poate doar o sumedenie de amintiri si odata cu ele foarte multe regrete.