Sunt unii oameni pentru care minciuna este un mod de viata. Mint la orice pas si pentru orice situatie pe care o intalnesc in viata, chiar daca nu ar fi neaparat nevoie sa apeleze la asa ceva. Minciuna a devenit o parte din ei si nu pot renunta la ea. Ceilalti oameni, pentru care minciuna nu este un mod de a exista, cred despre ei ca sunt niste persoane foarte sincere si ca ei nu mint decat atunci cand este neaparat nevoie. Intotdeauna ne place sa ne credem mai buni decat suntem si atunci vine intrebarea fireasca: Oare cat de sinceri suntem in realitate? Mintim doar atunci cand suntem fortati de situatie sau mai avem si noi momente cand spunem un neadevar, doar pt ca realitatea ar fi mult mai urata decat iluziile pe care le rostim noi? Sunt intrebari la care trebuie sa ne gandim si sa incercam sa dam un raspuns. Sunt situatii cand suntem obigati sa mintim, pentru ca, de exemplu, un prieten ne roaga sa facem acest lucru pentru el, pentru a-l scapa dintr-o situatie jenanta.
Sunt alte cazuri in care nu suntem sinceri, pentru a nu-i rani pe cei din jurul nostru. Preferam minciuna in locul adevarului care le-ar face viata mai urata celor pe care ii iubim. Sinceritatea este un lucru relativ si nu poate fi mai mare decat suma totala a lucrurilor care ne fac existenta mai placuta. Poti fi atat de sincer cat iti permite situatia in care te afli. In rest, sper sa obtinem un grad de sinceritate mult mai mare si minciuna sa fie doar ceva temporar si cat mai putin in viata viata noastra, traind o viata de care sa nu ne fie rusine atunci cand ne gandim la ea cand vom fi batrani.