Cum era să ne integrăm în absolut

meditatie

În urmă cu 11 ani, pe la începutul clasei a 12-a, am practicat vreo câteva luni de arte marţiale şi anume Taekwondo. Dimineaţa plecam la liceu, după la şcoala de şoferi, ca mai apoi să merg în cealaltă parte a Bucureştiului, în Sălăjan, acolo unde se afla sala de antrenament.

Pe atunci nu prea se ştia de M.I.S.A (Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut) sau cel puţin nu aflasem eu, aşa că zărind acele afişe care te invitau să încerci yoga, am zis să merg să văd despre ce e vorba. Decizia a venit şi ca urmare a faptului că profesorul de karate (sabonim) mi-a spus, din proprie experienţă, că yoga te ajută mult, însă doar dacă este practicată alături de instructorul potrivit.

Mi-am luat una bucată prieten bun, pe Marius şi hai să mergem.

Sala se afla pe undeva prin Pipera şi datorită formei, precum şi a faptului că era construită la nivelul ultimului etaj al unui bloc, îţi lăsa impresia că seamănă cu un cuib.

Cum începeai să urci treptele, erau nişte rafturi în părţi, acolo unde trebuia să-ţi laşi încălţămintea. Bănuiesc faptul că se miza mult pe corectitudinea viitorilor yoghini, deoarece nu era nimeni care să-ţi păzească mergătorii, aşa că am răsuflat uşuraţi atunci când, la plecare, ne-am găsit adidaşii exact în locul în care-i pusesem.

La capătul fiecărui etaj era pus câte un yoghin, aşa de impresie, care stătea în poziţii specifice: ba în cap, ba răsucit.

Odată ajunşi în sală, am rămas impresionaţi de cât de mare era aceasta. Nu numai că era imensă, dar şi plină de oameni.

Am căutat un loc mai în faţă şi ne-am aşezat. Lângă noi era un băiat care avea o privire pierdută şi care lăcrima din abundenţă, de parcă toate cepele din lumea asta se strânseseră în ochii lui. Văzând că suntem nepregătiţi, ne-a invitat să împărţim bucăţica lui de material pe care stătea şi care habar nu am ce denumire poartă. Nu ştiu cum am fi putut ajunge la performanţa asta, dar l-am refuzat politicos.

În continuare, a început unul să vorbească şi ne-a plictisit rău de tot. Cum nu mai suportam atmosfera şi nici nu aveam stare, am cerut permisiunea să iau cuvântul. L-am întrebat dacă este adevărat ceea ce mi-a spus profesorul de karate şi anume că dacă nu practici yoga cum trebuie, poţi căpăta defecte fizice şi/sau psihice.

Cei din sală au început să chicotească, însă pe atunci fiind un puşti destul de obraznic, i-am întrebat pe un ton răstit: Ce râdeţi, bă?

Răspunzând întrebării mele, nenea ăla care vorbea mi-a replicat că şi dacă practici karate cum nu trebuie, poţi căpăta aceleaşi defecte.

Am mai stat un pic, ne-am plictisit şi mai rău, ne-am ridicat şi am plecat.

Mă gândesc şi acum la faptul că era să ne integrăm în absolut, fără să ştim, adică să avem parte de chestii destul de urâte, cum ar fi orgii cu femei superbe şi aşa mai departe.

Mai naşpa era treaba aia cu băut pipi.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

3 comentarii

  1. Da, erau bune rau integratele in….absolut…sau in pipilica 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *