Cum sa pacalesti pedeapsa cu moartea

uniti impreuna reusim

Opt oameni tocmai ce au fost executati in Indonezia, pentru trafic de droguri. Oameni din mai multe tari, printre care Brazilia si Australia, insa si unul din Indonezia.

Initial erau zece, insa un francez a scapat, deocamdata, dupa ce presedintele Frantei a amenintat ca vor exista „consecinte” in cazul in care cetateanul acestei tari va fi ucis. Diplomatia nu a functionat, asa ca a fost aleasa metoda mai dura.

Diplomatia nu a functionat nici in cazul Braziliei, chiar daca a intervenit insusi presedintele tarii, nici in cazul celorlalte natiuni.

A functionat sportul, deoarece viata unei filipineze, mama a doi copii, a fost crutata atunci cand nimeni nu se mai astepta, cu putine momente inainte de a fi trimisa in fata plutonului de executie, dupa ce Manny Pacquiao i-a trimis presedintelui Indoneziei un mesaj emotionant, in care il ruga sa aiba mila de ea. Nu stiu daca l-a scris el, insa cert este ca formularea a fost una impecabila, iar impreuna cu numele sau a facut diferenta.

Desigur, motivarea oficiala a fost alta, iar ziaristii au fost mult prea ocupati in a copia stirea de la unii la altii, pentru a mai putea sesiza fineturile. Motivare oficiala care nu valoreaza nici doi bani intr-o tara care nu se ghideaza intotdeauna numai dupa lege, ci tine cont si de alte lucruri.

Am stat cu ochii pe acest caz pentru ca avem si noi un roman care se afla intr-o situatie asemanatoare: Ionut Gologan.

Ionut a fost condamnat la moarte, in Malaezia, tot pentru trafic de droguri.

A fost abandonat la nastere de catre mama sa, cea care ar fi spus ca in cazul in care va muri o sa-i aprinda o lumanare, pentru ca, oricum, nu ea l-a crescut. M-a impresionat mult scrisoarea acestuia catre bunica sa, femeia care a avut grija de el, pe care o ruga sa-l ierte si sa nu fie suparata din cauza lui.

Chiar daca a avut o viata grea, fiind abandonat inclusiv de catre tara lui, asa cum se intampla cu noi toti, nu sustin traficantii de droguri si nici nu incerc sa-i gasesc scuze.

Ionut Gologan trebuie sa plateasca pentru ceea ce a facut.

Trebuie sa plateasca, insa nu cu viata.

In general, nu sustin pedeapsa cu moartea, indiferent de situatie. Nici macar in cazul crimelor, pentru ca doua rele nu conduc inspre un lucru bun. Desigur, scriu aceste lucruri si pentru ca n-am fost pus in situatia de a dori cuiva moartea.

Tinand cont de conditiile din inchisorile malaeziene, Ionut nu cred ca ar mai incerca inca o data sa repete aceleasi greseli. Din cate imi aduc aminte, acesta si-a epuizat toate caile legale de a se apara, singura lui sansa de scapare fiind gratierea. Gratiere care nu va veni daca autoritatile romane se vor misca la fel ca pana acum.

In fine, imi doresc tare mult sa scape cu viata…

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *