Metode bune de a scapa de depresie. Cum este la Happy Cinema, in Liberty Center Mall. Despre filmul Singularity (2017) – Kronos: Solutia Extrema.
Idei afaceri si domenii Internet premium! Business ideas and premium domain names!Am scris multe articole frumoase. In gand, seara. Dimineata, nu au mai aparut pe blog, din cauza faptului ca site-ul meu nu produce nici un leu si mi se pare ca pierd timpul, de fiecare data cand scriu pe aici. Chiar si asa, blogul trebuie actualizat, deoarece nu ma lasa inima sa-l vad in “paragina”.
Imi doresc sa scriu lucruri frumoase, interesante, haioase, insa a venit iarna, iar afara este urat si frig.
In casa, in camera mea, deasupra laptopului este un norisor gri, care tuna si fulgera. Daca ridic un deget inspre el, simt ca ma electrocutez.
Imi lipseste caldura soarelui.
Despre nordici se spune ca-s oameni fericiti, deoarece nivelul lor de trai este foarte ridicat. Bine, nici nu-ti arde de prostii cand este frig. Nervii apar la caldura. Sangele latin fierbe… Cu toate astea, nu prea ii vad din cale afara de veseli. Adica sa rada cu gura pana la urechi. Este ca si cand ai vrea sa-l vezi pe Ronald de Boer razand.
Cum sa scrii lucruri frumoase, vesele, daca ploua? Nu ca nu mi-ar placea ploaia, insa vremea asta mohorata te face sa te indrepti cu pasi mari inspre depresie.
Pentru a nu ajunge acolo, trebuie sa incepi sa sari sotronul. Serios, sportul ajuta mult de tot.
Ieri, mi-am inceput dimineata cu doua cani mari de cafea. Zece lingurite cu varf.
Chestia asta nu ma ajuta, din contra. Dupa o cana, imi vine sa injur. Dupa doua, zici ca am Tourette.
In cazul meu, cafeaua incepe sa-si faca efectul cam intr-un sfert de ora. Dupa trei ore, se zice ca nivelul cofeinei se reduce la jumatate, iar dupa sase nu mai simti nimic. Nu stiu cum e, insa daca beau dimineata o cafea sau doua, nu mai dorm noaptea.
Adi, nu injura! Adi, nu injura! Nu spune cuvintele alea cu “p”, “m” si “f”.
Nu am injurat, ci am inceput ceva mai tarziu sa fac bicicleta.
Dupa o ora de pedalat pe nivel greu, dispare si depresie si norisor si orice. Garantat! Dupa 50 de minute de efort moderat, corpul elibereaza endorfine, substantele fericirii. Exact ca atunci cand consumi ardei foarte iute, ciocolata neagra sau ai orgasm. Am pedalat 60, sa fiu sigur. Timp: 60:05 – Distanta: 27,79 km – Calorii: 416,8.
Dat din picioare pe “A$AP ROCKY – F**kin’ Problems ft. Drake, 2 Chainz, Kendrick Lamar” printre altele.
“I love bad bit**es, that’s my fu**in’ problem” zic versurile. Misto este dansatoarea cu sapca, de la inceput.
Chiar ca pare fata rea.
Dupa 60 de minute de pedalat pe nivel hard, cand m-am dat jos de pe bicicleta au inceput sa-mi tremure genunchii un pic.
Ma simteam ca in “Asterix si Obelix” atunci cand cei doi au inceput sa bata in scuturile soldatilor romani, asezati in formatie, iar cei din urma au dat-o in dardaiala.
La fel trebuie sa se intample si dupa o noapte cu prietena. Daca nu-ti tremura genunchii, este nepotrivire de caracter.
Sau, daca tot discutam despre articulatii, dupa cum spunea o prietena: “Trebuie sa-ti acopar urechile cu genunchii, sa nu-ti raceasca”.
Revenind la lucruri (ne)serioase, hai sa vorbim un pic despre Happy Cinema. 😀
Nu am mai fost de mult timp sa vad un film. De fapt, nu am vazut in general filme multe anul asta. Am incercat, la CinemaPro, insa ultima data fetele de la Eventim nu m-au lasat, ca trebuie sa fie in sala nu stiu cati, iar eu nu am putut sa ma multiplic. Daca intri pe la bulevardul mare, sunt fetele de la Eventim, daca intri pe straduta laturalnica, sunt direct angajatii lor.
Bate vantul prin salile de cinema, pentru ca nu avem bani.
Atunci cand am putut sa intru la CinemaPro, am avut parte de multe lucruri frumoase, insa si de unele mai putin placute, despre care va voi scrie mai jos.
Deoarece stiam cum este la “Pro” am zis sa incerc si la Happy Cinema, ca-i mai aproape, in Liberty Center Mall.
Inainte, mergeam acolo la The Light Cinema, insa daca s-a inchis, a trebuit sa astept deschiderea altui cinematograf.
Am plecat inspre Happy, iar o statie am mers pe jos, prin ploaie, fiindca stiu ca pe aici transportul in comun trece greu si nu am rabdare sa astept.
Ploua usor, iar eu am traversat strada… pentru ca trebuia sa traversez. Ea a crezut ca vin inspre ea, asa ca a inceput sa mearga in fata mea, pana a ajuns in dreptul unei strazi secundare.
S-a oprit si cu un glas de privighetoare stradala, m-a intrebat, zambind:
– Buna! Vrei ceva?
M-am uitat la ea: vreo 25 de ani, 1,70m si frumoasa la fata ca vremea de afara. De fapt, vremea parea extrem de misto, in comparatie cu ea.
I-am raspuns ca nu, de la cativa metri, deoarece legenda spune ca daca te apropii prea mult, risti sa iei toate bts-urile posibile.
In fine…
Am ajuns la Happy Cinema cu vreo zece minute inainte sa inceapa filmul. De obicei, ajung peste tot cu cel putin jumatate de ora inainte, insa, cum sunt eu mereu cu capul in nori, nu am calculat cum trebuie lucrurile.
Sala in care a avut loc avanpremiera filmului Singularity (2017 – Kronos: Solutia Extrema) a fost cea cu numarul trei. Una micuta, insa destul de simpatica. Cea mai mare de la Happy Cinema am inteles ca este sala unu. Sunt sapte sali, daca am retinut eu bine.
Scaunele sunt confortabile, iar calitatea imaginii este una buna. Se poate si mai bine, insa si mai rau, daca ma gandesc la faptul ca lampa proiectorului de la The Light Cinema era pe duca, iar imaginea era de o calitate indoielnica. La Happy Cinema imaginea este in regula.
Sonorizarea este una de aproape nota zece. Sa zicem 9.5, volumul fiind dat putin cam incet pentru gustul meu. Inainte, am fost la cinema Scala sa vad de vreo trei ori filmul Deep Blue Sea (1999) deoarece imi placea cum bubuia atunci cand rechinii spargeau rand pe rand usile. Aici sunetul este unul armonios. Parca mult prea armonios.
Un mare plus si pentru faptul ca la Happy Cinema poti vedea concerte, piese de teatru si alte astfel de lucruri care tin de muzica buna, de arta, cultura.
Este cald in sala, placut. Poate vi se pare un lucru marunt, insa in liceu am indurat un frig natural teribil la “Luceafarul”, sa vad “Naufragiatul”. Tot in locatia respectiva, cu ceva ani in urma si tot iarna, am inghetat la CinemaPro. Vara este super acolo: imagine foarte buna, ochelari 3D misto, sonorizare, racoare, scaune in regula, oameni putini, dar civilizati. Nu si iarna. Cel putin, nu cand am fost eu. Era mai cald afara, inauntru fiind avertizati sa nu ne scoatem gecile, ca-i frig. Aer conditionat, rece, iarna. Singurul lucru naspa de la CinemaPro.
Si la Happy Cinema au fost oameni civilizati. Noua persoane, mai multe decat la The Light Cinema, unde am fost doar noi trei si inca un baiat. Asta imi place la Liberty Center Mall cel mai mult: e mai nebagat in seama, iar pe acolo nu ajung primatele deranjante. Nu suport zgomotele care nu ar trebui sa existe la un film si nu imi plac zgomotele nesuferite in general. Mi-am inchis telefonul, sa fiu sigur. Si altii le-au amutit, ca n-am auzit nici macar unu’.
Preturi decente, la 2D, iar avanpremierele nu sunt taxate in plus. Un mare “Like” pentru asta. Astazi, pana in orele 17, biletul la avanpremiera filmului Singularity (2017) a fost ca pentru un film normal, cu pret intreg, in cursul saptamanii, 15 lei.
Biletul nu-i cartonat, ci seamana cu un bon de mezeluri, 😀 insa e mai bine asa, sa fie ieftin si cu respect fata de natura.
Din partea mea, pot sa-l scoata de tot.
Un mare minus pentru filmele 3D de la Happy Cinema si ochelarii pe care-i ofera cei de acolo. Nu pentru ca iti cer bani in plus pentru ei, ci din cauza faptului ca-s d-aia de copii mici. Uite un pleonasm acceptat. Cei care au fost la 3D au zis ca s-au ales cu dureri de cap de la acei ochelari. Pe mine ma ia durerea de cap doar cand ii vad. Cei de la Happy Cinema trebuie sa mearga la un film la CinemaPro, sa vada ochelarii 3D oferiti acolo, dupa care sa schimbe lucrurile si la ei.
Nu voi merge niciodata la Happy Cinema sa vad un film 3D, atat timp cat nu modifica in bine treaba asta.
Oferim ceva calitate si la 3D?
Cum este filmul Singularity (2017 – Kronos: Solutia Extrema)
Am fost la Singularity, sau cum l-au interpretat ei in limba romana “Kronos: Solutia Extrema” cu gandul la stiinta si fictiune, efecte speciale si marele actor John Cusack.
Doar de Sci-Fi am avut parte, adica multa vorbaraie, ca-i ieftina. Nici macar discutii inteligente, ale unor actori foarte mari, ci o chimie inexistenta intre cei doi actori principali, Jeannine Wacker si Julian Schaffner. Ea o actrita buna, el foarte slab. John Cusack doar cateva minute, iar efectele speciale putine, ca sunt scumpe.
Cand merg la un astfel de film, vreau sa vad multe efecte speciale, actori foarte buni in roluri principale, discutii inteligente, regie de calitate si asa mai departe. Nu neaparat o capodopera, insa ceva cursiv, interesant, captivant.
Actiune.
Aici m-au cam pacalit cu trailerul. Nici macar nu este prima data.
Captura ecran trailer Singularity (2017) / YouTube
Pentru a vedea un film foarte bun, trebuie sa te uiti din ce in ce mai mult la cati bani baga in el. Nu suna bine, insa asta este cruntul adevar: bugetul face pelicula buna, daca nu vrei sa vezi productii in genul celor romanesti, acolo unde ea amesteca tot filmul oul in ciorba, iar el sta la masa, tot in bucatarie.
Singularity nu-i rau chiar de tot, daca ai starea necesara sa-l vezi si nu te ia somnul, insa nici un film de laudat.
Vechea poveste, cu inteligenta artificiala care-i omoara pe oameni, ca-s neinteligenti, insa pe undeva mai ramane un cuib, care rezista. Stiti voi, de la rusi nu vine doar ploaia, ci si zvonul ca tara care va pune prima labele pe AI, va conduce lumea.
Filmul asta m-a facut sa imi aduc aminte de animatia Escape From Planet Earth (2013) acolo unde am aflat ca prima data, Pamantul a fost ocupat de fiinte inteligente, simpaticii dinozauri, insa, odata cu trecerea timpului, a aparut o noua specie, incredibil de stupida. Cam aveau dreptate.
Ah, si sa nu uit de subtitrarea agramata, cand Andrew Davis (Julian Schaffner) spune ceva, iar pe ecran apare “Parintii mei m-a dus…”. Hai ca “filozofia” este forma acceptata, insa parca as vrea sa vad “filosofia”. In chestiile astea oficiale, pe care dai bani, totul trebuie sa fie perfect, ca nu-i blog. 😀
Nota filmului: 5. Pentru minutele cu John Cusack, interpretarea decenta a simpaticei Jeannine Wacker si cele cateva efecte speciale. De vazut, doar o data, pentru fanii genului. De uitat, peste o zi sau doua.
Ce film?!?