Daca ti-ai da demisia, tu ai renunta la banii pe care ii mai aveai de luat?

Cu multi ani in urma, am renuntat cam la trei sferturi din salariu, bani pe care ii mai aveam de luat dupa ce mi-am dat demisia, deoarece cuvantul pentru mine conteaza mai mult decat banii.

Cand vine vorba despre sefi, am avut si sefi buni si sefi rai. Astazi va voi scrie despre sefii buni pe care i-am avut.

Pe vremea cand lucram in vanzari, pentru un partener Zapp, am avut doi sefi: seful direct si proprietara lantului de magazine.

Seful direct a fost unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut in toata viata. Era genul mereu ajutator, nu te certa niciodata cand greseai, foarte istet si muncitor. Nici nu simteai ca-ti este sef, ci mai mult coleg, prieten. Nu mi-a mai fost dat sa vad pana acum un om atat de bun, de pozitiv.

Sefa era la fel de in regula, insa, fiind femeie mai avea momentele ei cand se criza fara motiv.

Ambii erau mereu cu mine sau colega mea in magazin, fiind unul amplasat intr-o locatie foarte buna, de acolo coordonand si activitatea din celelalte puncte.

Intr-o zi, deoarece Zapp nu o ducea foarte bine in perioada aia, au venit in magazin un director de la Zapp si o doamna din Germania, de la o firma de consultanta.

Am purtat discutia in engleza, iar la sfarsit doamna de la firma de consultanta mi-a cerut adresa personala de e-mail, iar directorul de la Zapp i-a spus, in privat, sefei mele „Ce baiat ai!”. Ambii au ramas impresionati de mine.

Eram cei mai buni oameni ai ei, dupa spusele acesteia, iar sefa mea a decis sa ne lase liberi in weekend, deoarece o data la doua saptamani eram nevoiti sa lucram si la sfarsit de saptamana, program full, de doisprezece ore. Cel putin asta a promis si s-a tinut de cuvant, pentru o perioada.

Cand a vazut ca nu prea mai are oameni de adus in weekend, deoarece colegii mei din celelalte magazine incepusera sa maraie, pe mine a inceput sa ma cheme si la sfarsit de saptamana, in timp ce pe colega mea, mai veche ce e drept, nu.

Si uita asa au inceput sa apara nemultumirile mele, pana ce intr-o zi mi-am dat demisia. Mi-am dat-o si am plecat, fara sa ma uit in spate.

In timp ce unii patroni nu-si platesc angajatii, cu mine si colega mea nu a fost cazul. Mai erau intarzieri mici, insa ne luam mereu salariul. M-a sunat sa merg sa iau ce mai era de luat, mi-a dat si mesaj: „Adi, vino sa-ti iei salariul!”.

Nu am vrut si era vorba cam de trei sferturi din salariul meu, bani importanti pentru mine si atunci si acum. Bani munciti de mine. Nu am dorit, deoarece cuvantul este mai important pentru mine decat banii si am fost dezamagit de atitudinea ei.

Cam asta sunt eu. Nu-i vorba de bani, insa atunci cand iti lipsesc, te cam gandesti la momentele astea.

Nu regret nimic din ceea ce am facut in trecut. Cred ca am procedat corect.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *