De ce americanii sunt cei mai bogati oameni ai planetei, iar romanii se chinuiesc sa supravietuiasca

Americanii au fost, sunt si, probabil, vor ramane cei mai bogati oameni ai planetei. Chinezii nu au reusit sa-i intreaca si nici nu cred ca vor reusi. In SUA exista cate un milionar in dolari, la fiecare o suta de persoane, conform unui documentar vazut de mine mai demult pe Discovery Channel. In tot acest timp, romanii se chinuie sa supravietuiasca si va voi explica eu de ce.

Nascut si crescut in Bucuresti, abia asteptam sa vina vacanta de vara, pentru a merge la bunicii mei de la tara, din Arges. Ii revedeam, pe ei si pe animalutele de care imi era drag, aer curat, mancare buna, nu uit nici acum painea facuta la test si cu un porumb pus la copt in jaratic (stiu, cancerigen, dar era asa bun) multi prieteni, veniti si ei de prin toate partile, insa si foarte mult de munca.

Atunci cand ai cal, vaca, porci, gaini si, la un moment dat, oi, precum si alte lucruri care mai cresc pe la tara, este si enorm de munca.

Zilnic, scoteam zeci de galeti cu apa, dintr-o fantana foarte adanca si cu apa salcie, amara, din care puteai bea un pic doar cand era rece. Pentru animale, deoarece pentru noi mergeam sa car din alta parte. Ziua mergeam sa ducem un butoi cu apa pentru vaca si pe izlaz, deoarece era foarte cald si cei care aveau grija de ele nu puteau sa le duca intotdeauna la un baraj, fiindca era prea departe. Cu al meu calut, Gheorghita, de care imi este dor.

Eram pe post de pompa de apa, bunicii mei nedorind niciodata sa cumpere asa ceva, pentru a nu consuma curent prea mult. Cand imi amortea o mana, treceam la cealalta. Sa vedeti conditie fizica dupa o luna de scos apa. Daca auzeam fantana si eram in casa, nu ii lasam niciodata pe bunicii mei sa scoata apa, ca erau batrani si cu greu reuseau.

Iar apa era o mica parte a muncii de la tara. Cine sta la tara, stie ca acolo ai de munca de dimineata si pana seara, doar pe la pranz avand parte de putina odihna, deoarece este prea cald sa lucrezi.

In afara de sapa si cosit, am facut de toate. Cred ca mi-as taia picioarele daca as incerca lucrurile astea.

De la stat pe jos si cules corcoduse, una dintre cele mai plicticoase si nesuferite activitati de la tara, pentru celebra tuica de Arges, pe care nici macar nu o degustam, insa avea grija de asta bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, pana la cules porumb, carat grau si adus iarba pentru animale in fiecare zi. Cand venea timpul tuicii, aveam si mai multa apa de scos.

Si am facut asta de mic, pana cam prin al doilea an de facultate, atunci cand bunicul meu s-a dus, iar lucrurile au inceput sa se strice pe acolo. Inainte, toate cele trei luni de vacanta, aproape intotdeauna, eram la ei.

V-am scris aceste lucruri, pentru a va demonstra ca stiu ce inseamna munca grea, iar la tara este munca grea cu adevarat, nu frecat duda ca la oras.

Nu am fost niciodata un copil rasfatat, de oras, ci in interiorul meu acea particica de la tara a existat intotdeauna.

Din pacate, la noi munca este una de supravietuire, nu una din care sa te imbogatesti. Muncim mult si prost, iar peste timp nu te alegi cu nimic bun, din contra.

Nu la fel se intampla pe la americani. Ei, de mici sunt invatati sa faca afaceri. De la acele standuri cu limonada, pana la adevarate afaceri deschise de parintii lor, inca de la o varsta frageda.

Pe un site de freelanceri, a venit un domn care dorea sa-i deschida fiicei sale de zece ani prima afacere. Ceva in domeniul vestimentatiei, daca imi aduc eu bine aminte.

De asta, pe la 16 ani sunt multi americani care fac primul lor milion de dolari. Pentru ca sunt invatati de mici sa se descurce singuri, sa gandeasca, sa faca lucruri pe cont propriu.

Nu doar parintii lor ii ajuta, ci si scoala. Ma uitam pe YouTube la un curs de chimie de la americani, iar profesoara respectiva le arata niste experimente, dupa care le dadea niste teme pentru acasa ce-i punea sa gandeasca, sa-si puna mintea la contributie. La noi, in laboratorul de chimie, cand cel mai bun prieten al meu a amestecat in eprubeta tot ce a gasit pe acolo si a explodat fundul sticlei, a iesit mare scandal si i-a fost scazuta nota la purtare.

La noi, scoala inseamna toceala si invatarea unor materii care nu-ti plac, cum a fost matematica in cazul meu. Daca in scoala generala am fost la olimpiada de matematica, in liceu nu am mai putut sa ma tin cu ea, avand mari probleme.

Desigur, americanii au alte posibilitati fata de noi, insa si ei contribuie la propria bunastare.

Alt exemplu: un american dorea un nume pentru inventia sa, un aparat de masaj, cu niste tepi pe care-i frecai de mana. O porcarie urata si inutila, insa am admirat mereu la americani faptul ca sunt in stare sa faca bani si din rahat.

In cazul romanilor, dupa ce ca nici nu avem posibilitatile americanilor, din nici un punct de vedere, nici nu suntem invatati sa ne descurcam singuri de mici.

Stai asa, ca acum e prea mic, pe la 16 ani tot mic este, hai sa-i platim o facultate si daca nu reuseste, de vina este tara noastra, nu noi. Devii prost cu diploma, direct. Sincer, exact asa ma simt cateodata.

Daca pe la tara este de munca, chiar si fara folos, la oras astia mici nu prea stiu ce-i aia.

De asta, i-am spus de mic nepotelului meu sa incerce sa faca si el cate ceva, sa nu se astepte mereu doar de la ai lui, de la ei mei sau de la mine.

A zis ca face gameplay-uri pentru canalul de YouTube Games Cik, insa dupa vreo 5 inregistrari s-a plictisit baiatul meu si le-am realizat eu pe restul. Daca se tinea de treaba, in loc de 7,5 dolari pe luna cat aduce acel canal acum, realiza undeva in jur de o mie de dolari lunar. O suma realista, usor de realizat si nu se mai plangea ca nu are bani din cand in cand de iesit cu prietena in oras.

Desigur, sunt mai multe canale, iar banii se strang, insa veniturile din YouTube tot infime sunt deocamdata.

Vedeti voi, eu nu am cum sa reusesc sa fac bani multi din asa ceva, pentru ca nici nu-mi plac acele jocuri, nici nu ma pricep la ele, nici nu am varsta lui pentru a comunica in mod eficient cu privitorii canalului YouTube. In plus, atunci cand faci un lucru doar pentru bani, incrancenat, nu-ti iese aproape niciodata. El are smartphone cu mult inaintea mea, primul fiind un Sony Xperia luat la abonament. Stie sa joace orice, mult mai bine decat mine. Mie imi place mouse-ul, nu datul cu degetelul pe ecranul telefonului. Sunt mai de moda veche, cand vine vorba despre asta.

Cu toate astea, pot sa-l ajut, de la SEO, pana la editare video, precum si alte sfaturi. Ca doar d-aia are unchi tanar, dublu si un pic decat varsta lui, sa poata discuta cu el aproape orice. Poate el reuseste mai bine decat mine sa aplice lucrurile pe care le stiu si pot sa-l invat, pentru a scoate mai multi bani din ele decat reusesc eu.

Daca nu-i plac jocurile, i-am zis sa invete Linux. Vedeti voi, programarea este grea si necesita multa matematica, iar lui nu-i place. Nici mie. Dar Linux si tot ceea ce tine de servere web, baze de date, retelistica si asa mai departe, poti sa inveti si fara sa fii vreun geniu. Le inveti mecanic si scoti o gramada de bani din ele. O instalare de Linux pe un server dedicat si tot ceea ce mai trebuie configurat pe acolo, costa de la 50 de dolari in sus.

I-am spus ca-i cumpar eu un VPS, sa se joace pe el. Mi-a zis ca da. Sa vedem…

In caz ca nici Linux nu vrea, i-am spus sa isi deschida un canal de YouTube (vlogging), sa invete engleza sau un canal de glume (pranks).

Nepotelul meu nu doar ca este cel mai inalt din familia noastra, eu fiind mai mic, insa el ii depaseste pe toti, dar este si cel mai frumos: blond, cu ochi albastri.

I-am zis sa profite de lucrurile astea, deoarece mie nu a avut cine sa-mi zica despre ele si nici cine sa ma ajute. Erau si alte timpuri inainte.

Desigur, discutatul non-stop cu prietena pe WhatsApp are si el rolul lui benefic, insa nu-i aducator de bani. Si el este de acord cu asta, pentru ca de obicei zice ca mine si face ca el. Nici nu am cum sa-l oblig…

Daca nu vrea, o sa fie nevoit sa-si rupa spatele la munca si toate neajunsurile care decurg din treaba asta.

We will see…

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *