De ce nu prea vezi medici pe la proteste si de ce unii nu ar trebui sa-si aleaga aceasta meserie

Patru lucruri principale, observate in legatura cu unii doctori:

1. Am ajuns la concluzia ca doar medicii saraci pleaca sa lucreze in afara tarii, deoarece se intorc fara banii celor de aici.

2. Nu prea vezi medici pe la proteste, ca lucrurile astea ii tin din treaba. Cred ca este un chin cand trebuie sa mearga pe acolo. Banuiesc faptul ca trag bilete si aia ghinionisti se duc sa rada pe la mitinguri. In rest, mecanismul functioneaza aproape fara greseala, precum un ceas elvetian.

Eu asa am vazut pe la proteste, nu doar in legatura cu unele cadre medicale, ci in general: lumea rade, se distreaza, face caterinca. Dupa cum ar spune o colega creativa, din Bucuresti, „este binesssssss” (cu multi de „s”).

3. Unii nu ar trebui sa-si aleaga aceasta meserie, deoarece pur si simplu nu sunt facuti pentru ea. O urasc si te urasc si pe tine, cand mergi la ei.

4. Daca ar dona toti doctorii 1%, dupa calculele mele, din „salarii”, ar putea sa tina singuri spitalele. Si aici ma refer sa doneze bani catre spital, nu televizoare vechi, pentru ca-i incurca la LED 4K prin casa sau frigidere ruginite.

Un singur doctor adevarat, din toate punctele de vedere, am intalnit: cel care l-a operat pe tata pe colon. Un om bun, profesionist, care a operat-o si pe sora mamei, in urma cu 30 de ani. Pentru acesta nu a contat absolut nimic altceva, in afara de a-l face bine pe tata. Ma tinea de mana si isi cerea scuze ca nu a mai putut sa-i puna acel aparat, sa nu stea cu punga toata viata, desi nu era vina lui, problema fiind grava. A venit in weekend la spital, pe banii lui, din timpul liber, cand tata s-a simtit foarte rau, pentru ca avea hemoglobina mica si credea ca moare.

Cu greu poti vedea un asemenea om si sunt din ce in ce mai putini, mai ales cei tineri, de varsta mea sau un pic mai mari. Si o spun cu regret.

Dintre cei mai rai doctori pe care i-am intalnit, de departe, a fost medicul oncolog. Nu am vazut in viata mea femeie atat de rea, care sa iti vorbesca pe nas, cu mult dispret si sa te trateze in ultimul hal.

Nu pe mine, ca mie mi s-a adresat cum trebuie mereu, in putinele dati cand am fost la ea, ci mamei.

Atunci cand am ales cabinetul de oncologie, am si intrat in primul care ne-a iesit in cale, desi cineva ne recomandase un doctor foarte bun, din locatia respectiva, care era si trecut de mama pe spatele dosarului.

Mare greseala!

Mama s-a asezat pe scaun, incercand sa obtina cat mai multe informatii de la medicul respectiv, iar eu am ramas in picioare, langa ea.

La un moment dat, „doamna” doctor respectiva s-a rastit la mama, desi avea undeva la jumatate din varsta ei, spunandu-i ceva de genul: „Doamna, dumneata intelegi ce spun EU?”. Pe cel mai scarbit si urat ton posibil, de parca era Dumnezeu venit pe Pamant.

Nu suport chestiile astea. Daca eu te tratez cu respect, trateaza-ma si tu la fel. Daca vrei sa ne vorbim urat, rastit, pot si eu, ca am trait doar in cartiere marginase ale Bucurestiului si stiu tot limbajul de specialitate.

Am o fata foarte expresiva si m-am uitat tare urat la ea, lucru pe care l-a observat, cred, si aceasta.

Cand a vazut ca mama are trecut un alt doctor pe spatele dosarului, i-a recomandat sa mearga la acesta, ca oricum ea are prea multi pacienti.

Nici nu a terminat de spus treaba asta, ca am prins-o pe mama de umar: Hai sa mergem!

Nu a vrut! Iar o mare greseala, pentru ca a avut de a face cu impertinenta acelei femei pentru mult timp: vorbit la fel fara respect, totul explicat intr-un minut, iar eu oricat de buna memorie as avea, nu am retinut nici jumatate din ceea ce a zis ea, bagat oameni in fata, desi mama venea printre primii si asa mai departe.

In plus, nu dorea sa-si dea numarul personal de telefon, daca voiai sa-i transmiti ceva. Nu am mai vazut asemenea doctor, sa nu doreasca sa tina legatura cu pacientii ei. Nu doar cu noi, cu toti. Am facut rost de un numar al ei, de pe Internet, si am sunat, insa a raspuns un domn, probabil ceva ruda cu ea, foarte deranjat ca am sunat. Cine se aseamana, se aduna, iar ea era de la tara de pe undeva. Pe la tara sunt multi oameni cumsecade, nu si ea. Cum zic ai mei pe la tara, esti neam prost.

Daca mama nu a vrut sa o schimbe, am fost de cateva ori cu ea, dupa care nu m-am mai dus, pentru ca ajungeam sa-i vorbesc urat, oricat de politicos si serios sunt eu. Totul are o limita. Enough is enough, cum zice englezul.

Dar poate ca ziceti ca sunt eu carcotas si ea o fi fost vreo femeie minunata, iar noi niste oameni rai, care nu s-au inteles cu ea, insa nu este asa si va voi demonstra. Prefer sa las multe lucruri de la mine, cand este vorba despre tata, sa ii fie lui bine.

Iata niste recenzii de pe Internet (uite la ce este bun „Netul”) pe care le-am gasit de curand, lasate de alti oameni care au avut de a face cu ea, doua dintre ele cu vreo doi-trei ani inainte sa o cunosc eu. Asta inseamna ca nu sunt lasate de mine. Oricum, nu as fi facut asta.

Le-am pus pe toate, cele trei recenzii, de pe site-ul doctorbun.ro, sa nu spuneti ca le aleg doar pe cele rele. Doar rele sunt, verificabil.

Fara prea multe alte comentarii:

doctor care si-a gresit meseriadoctor care si-a gresit meseriadoctor care si-a gresit meseria

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *