Disparitia literelor conduce inspre disparitia cuvintelor

Disparitia literelor conduce inspre disparitia cuvintelor

Atunci cand literele dispar, nici cuvintele nu-si mai gasesc locul sau rostul. Este un lucru cat se poate de natural, deoarece fara copaci nu ar mai exista nici padure. O padure a gandurilor trecatoare si diferite. Nu sunt la fel niciodata, doar ca incerci sa le stapanesti din cand in cand, pentru a nu scoate la iveala si acea parte urata a ta. Oamenii se simt intimidati de lucrurile urate, negative, asa ca nu accepta prin preajma lor fiinte care spun ceea ce gandesc.

Nici macar pe Internet, aici unde nu ne cunoastem cu adevarat, nu stim cum suntem in realitate. Aici doar ne citim, atat cat ne lasa cuvintele care dispar in spatele literelor. Niciodata aceste cuvinte nu sunt sincere in totalitate, oricat ai incerca, tocmai pentru ca oamenilor le este teama de realitate. Cred ca s-a intamplat de multe ori in viata noastra reala sa ne ferim de oameni care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu noi.

Nu ne plac persoanele agresive, cu toate ca si noi avem aceasta latura mai putin luminoasa a fiintei noastre. Nu ne plac persoanele cu tupeu, deoarece ne intimideaza, iar atunci cand nu mai suntem stapani pe situatie fugim. Cat mai departe si oriunde. Fugim de slabiciunile noastre, de lucrurile pe care noi nu ne permitem sa le rostim. Acele vorbe sunt mult prea scumpe, ne-ar costa mult prea mult, iar noi suntem niste persoane ipocrite.

Traim zi de zi aceasta ipocrizie care nu ne lasa sa traim. O taram dupa noi, ca pe o piatra de moara. Nu putem sa scapam de ea nici macar in mediul online, aici unde suntem doar niste simple umbre, ascunse in spatele unui monitor. Acest monitor ne monitorizeaza fiecare litera scrisa si ne indeamna sa fim atenti la cele care vor urma. Suntem prea orbi pentru a putea sa vedem cu adevarat cine suntem.

Nu am orbit pentru ca nu mai exista lumina in jurul nostru, ci pentru ca aceasta lumina este prea puternica si nu ne mai permite sa vedem esentialul. Nu ne mai lasa sa tragem o linie intre ceea ce putem sa scriem si ceea ce nu putem sa scriem. Nu, nu am reteta pentru a scapa de ipocrizie, pentru ca as fi ipocrit sa spun tocmai acum ca o am, intr-un moment in care literele mi-au scapat din mana si au luat-o la vale.

Vine imediat frana care imi spune ca trebuie sa ma opresc si sa imi continui viata de pana acum. Nu-i doar frana mea, o impart cu drag si cu ceilalti. Nu sunt egoist, deoarece nu as avea cum sa fiu. Nu eu decid mersul lucrurilor. Nici voi. Asa este, noi doar trecem prin asta. Asa va fi si in continuare, pentru ca pierdem totul daca aratam cum trebuie sa fie. Tu ai vazut inca pe cineva care sa fie condus de cuvinte, nu cuvintele sa-l conduca pe el?

Nu cred. Nici eu. Cuvintele nu apar usor atunci cand literele dispar, pentru ca este mai usor sa dispara literele decat sa disparem noi.

Cand literele dispar, apar cuvintele fara forma, culoare, miros sau orice altceva. Sunt niste cuvinte goale, care nu au nici un fel de greutate. Doar incercam noi sa le-o dam, pentru ochii altora. Maine va fi mai bine, sau poate nu.

Sper sa-mi revina literele. Sau poate nu.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *