Eurovisionul şi varza murată

trecut viitor

Anul acesta nu m-am uitat la Eurovision, nici anul trecut. Habar nu am cum sună melodia României, pentru că nu am ascultat-o. Ştiu doar că a fost cântată de Paula Seling şi Ovi, fiindcă scrie peste tot pe unde te uiţi.

Nu am mai fost dornic să mă uit, pentru că:

– a venit dezamăgirea din 2012, atunci când am spus că facem şi noi o dudă cu „Mandinga – Zaleilah”. Era o melodie simpatică, ritmată, cântată bine. Când spun cântată bine, mă refer la versiunea înregistrată în studio, pentru că mi-am pus mâinile în cap când am auzit interpretarea din finală. Era prima dată când o auzeam „live”, aşa că am avut impresia că Elena Ionescu şi-a uitat vocea acasă. Loreen a câştigat pe bune, Euphoria fiind de departe cea mai bună melodie din concurs.

– niciodată nu am trimis pe cineva care să fie complet din toate punctele de vedere. Fie a fost vorba de o voce bună, dar o melodie de jale sau un cântec care ar fi putut avea ceva şanse, dacă era interpretat de persoana potrivită.

– melodiile de la Eurovision sunt, în general, slabe. Dacă într-un an găseşti una care să fie pe placul tău, te poţi considera norocos.

Ca o concluzie, aş putea spune că nouă românilor ne place să facem suc de roşii, să punem varza la murat şi să ne uităm la Eurovision, nerealizând că dacă dorim să privim spre viitor, trebuie să lăsăm în spate anumite lucruri care nu mai au nimic de a face cu timpurile pe care le trăim.

Foto: Sara

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *