Gata cu imaginile tremurate!

blonda frumoasa imagine tremurata

Atunci când mergi să filmezi ceva scurt, nu prea ai mari probleme în a ţine aparatul nemişcat, mai ales dacă nu-ţi tremură mâinile. Mă refer la a-l ţine nemişcat, atât cât să nu se observe vreun tremur al imaginii care să te deranjeze. Este evident faptul că nu poţi să nu-l mişti deloc, pentru că altfel te-ai numi robot, nu om, însă ceea ce contează este să nu tremure imaginea atât de mult, încât să strici toată filmarea.

În calitate de fotograf amator, aţi observat că am fost prezent în ultimul timp pe la tot felul de evenimente, nu pentru a realiza nu ştiu ce poze pretenţioase, pentru că nu am nici priceperea, nici aparatura necesară, ci pentru a încerca să vă aduc şi vouă, celor care nu aţi putut să ajungeţi la ele, atmosfera din cadrul lor.

Când vine vorba de a filma ceva care să nu dureze mult, nu am nici o problemă în a ţine nemişcat aparatul care cântăreşte peste 500 de grame. Nu la fel s-a întâmplat la Zilele Bucureştiului, când după vreo oră de filmare în Parcul Cişmigiu, adunat, au început să-mi obosească mâinile.

Asta s-a văzut cel mai mult în cazul videoclipurilor filmate mai pe seară, în Piaţa Constituţiei, la iMapp Bucharest 555. Nu de la primul videoclip, nici de la al doilea, ci de pe la al treilea încolo. Pur şi simplu nu mai puteam să ţin aparatul nemişcat, atât de rău mă dureau mâinile, mai ales că trebuia să le ţin ridicate, pentru a filma pe deasupra capetelor celor prezenţi. Cu toată stabilizarea optică a aparatului, acest lucru s-a văzut, inclusiv la videoclipul de aproape zece minute, cel cu focurile de artificii. Bine, nici eu nu am vreo condiţie fizică de invidiat şi nici nu sunt vreo forţă a naturii.

După aceste aproape două ore de ţinut aparatul pe sus, a doua zi nu mai îmi puteam mişca mâinile. Braţele erau paralizate şi nu doreau să mă mai asculte, iar dacă forţam să le mişc, simţeam o durere destul de mare. Mă mai gândeam şi la faptul că unul dintre videoclipurile cele mai mişto, cel în care dansau ţigăncile, avea sunetul decalat, din cauza unui bug al programului aparatului, pe care l-am rezolvat cu un update de firmware, şi mă dureau şi mai mult mâinile.

Ţinând cont de cele scrise mai sus, m-am decis să-mi iau un trepied. Nu unul cu pretenţii, mai ales că discutăm despre un aparat semi-profesional, ci unul ieftin şi care să-şi facă treaba, adică să ţină aparatul nemişcat, atunci când voi mai participa pe la astfel de evenimente.

M-am hotărât să merg să-l cumpăr de la F64, din Piaţa Unirii, pentru că nu mai fusesem la ei şi voiam să văd cum este pe acolo, mai ales că auzisem că sunt cei mai tari în domeniul aparatelor foto şi accesoriilor pentru acestea.

Am ajuns acolo şi, fiindcă nu mai călcasem în magazinul lor, m-am uitat în stânga, după în dreapta, gândindu-mă pe unde să merg. Aleg dreapta şi văd că nu este bine, aşa că mă întorc. În stânga, era un singur băiat care se ocupa de clienţi. Mai bine spus de client, pentru că era doar un om în magazin, care solicita informaţii despre aparatele foto. Fiind o persoană care nu are răbdare să aştepte şi văzând că nu mă bagă nimeni în seamă, decid să-i solicit ajutorul acelui băiat, mai ales că discuţia celor doi era într-o mică pauză şi observând oricum că acel client nu dorea să cumpere ceva.

Acesta este singurul neajuns pe care pot să-l reproşez celor de la F64, mai ales că atunci când am ajuns să plătesc şi să-mi fie înmânat trepiedul, atât la casierie, cât şi vis-à-vis, erau suficiente persoane şi clienţi lipsă. În rest, cei de acolo s-au mişcat repede, mi-au furnizat informaţiile şi totul a decurs aşa cum trebuie. Până şi peştii din acvariul lor s-au comportat adecvat.

Discutând despre trepied, pare unul destul de fragil, însă este uşor, fix ce am eu nevoie. Chiar dacă am desfăcut toate şuruburile şi m-am jucat puţin cu el, scârţâie din toate încheieturile, probabil pentru că este nou. Sunt mulţumit de el, este exact ce-mi trebuie şi o să-l folosesc doar când va fi vorba despre evenimente importante, nu mereu.

Dacă în ceea ce-i priveşte pe cei de la F64, sunt mulţumit în mare măsură, nu la fel pot spune şi de cei de la Nikon, care în deşteptăciunea lor au făcut uşita bateriilor mult prea aproape de gaura unde trebuie introdus şurubul plăcuţei trepiedului, cea care ar trebui să stea mereu prinsă de aparatul foto. Astfel, va fi un chin să mă tot joc cu înşurubatul şi deşurubatul acelei plăcute, fiind nevoit să procedez aşa, pentru că altfel nu pot să scot bateriile.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *