Ghinionistul (2017) – Un film romanesc neasteptat de amuzant, pe un fundal cenusiu

Inainte de a merge la un film romanesc, unul care are si un astfel de nume, te intrebi daca nu cumva „ghinionistul” esti chiar tu, cel care plateste sa-l vada. Din fericire, nu a fost asa, ci am ras la el cat pentru tot anul.

parere film Ghinionistul (2017)

Ghinionistul (2017) / Trailer YouTube

Am fost la cinematograf nu cu gandul de a vedea filmul Ghinionistul (2017) ci pentru a cumpara bilet la Star Wars: The Last Jedi (2017) ceea ce am si facut. Apropo de Star Wars: cand am luat eu bilet, sala era ocupata cam jumatate, deci exista interes pentru acesta, tinand cont ca sufla alizeul prin salile de cinema din Romania.

Ghinionistul a fost ceva la modul „Hai sa-l vad si p-asta, sa nu vin degeaba pana aici”.

Este film romanesc, deci imaginea nu este ea de cea mai buna calitate, iar glumele din trailer nu m-au dat pe spate. M-am gandit ca o sa vad un film cenusiu, ceea ce s-a si intamplat, daca ne referim strict la imagine, presarat cu niste umor d-ala de santier.

I-am dat o sansa, pentru ca macar nu este despre comunism, asa cum sunt multe alte productii romanesti, facute cu bani putini.

Banii putini sunt, in pricipal, si cauza pentru care imaginea nu este la nivelul nici celui mai slab film din afara, insa mai discutam si despre pasiune lipsa in editarea acestora, deoarece toate filmele romanesti sunt la fel, nu doar Ghinionistul.

Fiind pasionat de IT, nu de filmare, editare si chestii de genul, ma mai uit si eu pe afara, sa vad cum sunt facute lucrurile pe acolo.

Pe forumul camerelor video digitale folosite la filmarea cam a tuturor peliculelor care conteaza in zilele noastre, adica RED, exista o sectiune unde cei care utilizeaza astfel de echipamente scumpe, moderne, isi publica micile opere de arta. De multe ori discutam despre o singura persoana sau mici studiouri de productie, care se ocupa de tot ceea ce inseamna film, de la inregistrare, pana la editare video.

Nu sunt de ajuns doar acele camere care „chele” costa de la zeci de mii de dolari in sus, ci treaba se face din editare. Sunt oameni pasionati de asa ceva, de la europeni nordici, pana la americani, care produc mici opere de arta, la o calitate excelenta.

Nu exista comparatie intre calitatea imaginii pe care o poti vedea acolo si filmele romanesti, care sunt toate la fel de urate, mohorate. Doar filmate, nu si editate asa cum trebuie.

Pentru a va da exemple clare, iata trailerul filmului „Ghinionistul” (2017), insa putea fi cam orice film romanesc, in comparatie cu aceasta productie din afara. Am cautat ceva filmat cu RED Camera si incarcat tot pe YouTube, pentru ca de obicei baietii de pe acel forum le pun pe Vimeo, calitatea imaginii fiind mai buna, deoarece fisierele sunt comprimate mai putin decat pe YouTube. Pe Vimeo le pun cu parola, de cele mai multe ori, ca-s niste productii pentru a fi vazute si apreciate de oameni din mica lor comunitate.

Sunt absolut superbe, din acest punct de vedere, multe filmulete scurte de acolo.

Filmele romanesti nu sunt aduse la standardul industriei zilelor noastre, pentru ca nu sunt bani si, asa cum am mai scris mai sus, nici pasiune de a invata sa foloseasca acele grele programe de editare video. Firmele romanesti care stiu cu editarea video, lucreaza cu alea din afara si primesc bani multi. Vazusem un reportaj mai demult, in legatura cu asta si existau contracte pe perioade mari de timp si sume importante.

Vezi cel mai bine aceste diferente in ceea ce priveste calitatea imaginii, atunci cand urmaresti doar productii din afara tarii.

In plus, discutand strict despre „Ghinionistul”, maniera de filmare este ciudata. Au abuzat de filmarea cu drona, ca-i ieftina treaba asta. Inainte era mai greu cu elicopterul. In si mai plus, atunci cand n-au filmat cu drona, au dus camera aia in fata si in spate, in stanga si in dreapta de o gramada de ori, de m-au ametit. Sincer, m-a luat ameteala din cauza modului lor neinspirat de a filma.

Atat timp cat filmele noastre nu se apropie nici macar de videoclipuri, sa zicem „Katy Perry: Roar”, ca si calitate a imaginii, vor umbri mereu munca celorlalti implicati in producerea lor, cum ar fi talentatii actori romani.

Si am vazut actori talentati in „Ghinionistul” cum ar fi Vlad Logigan, care s-a descurcat foarte bine, cel mai bine, precum si Gabriel Radu, Gheorghe Visu, Virgil Iantu. Ma opresc aici cu enumerarea actorilor din film. Pe unii ii stiu, pe altii nu. Cand mai discutam prin casa despre cei pe care nu-i stiu, mi se spune ca sunt din seriale. Eu nu ma uit la serialele romanesti, deci cu tot respectul pentru acestia, nu am de unde sa-i cunosc.

Vlad Logigan s-a descurcat admirabil, insa parca nu la fel si partenera acestuia, cred ca Diana Dumitrescu se numeste (am cautat acum, sper sa nu gresesc) dar macar este simpatica. Nu face un rol rau nici ea, insa parca nu pe masura lui.

Filmul este o comedie adevarata. Nu va luati dupa faptul ca ar contine si mici drame, pentru ca nu-i asa. Este o comedie in adevaratul sens al cuvantului.

Nu am ras tot anul, cum am putut sa „hohotesc” la filmul asta.

M-a luat prin surprindere, recunosc. Nu ma asteptam sa fie atat de amuzant, cu rasturnari de situatie pe care nu le intuiesti, cu glume in cascada.

Nu doar eu am ras, ci toti patru, cati eram in sala. Nu aveai cum sa te abtii, chiar daca nu venisem chitit sa ma hlizesc in mod exagerat.

Mi-au dat lacrimile!

Aceasta voie buna, daruita din belsug, parca a mai sters din atmosfera apasatoare a unor imagini mohorate.

Nota filmului: 6. De vazut, cu siguranta. Actori care se descurca minunat, in special Vlad Logigan, un scenariu potrivit, regie in regula si imagine cenusie. Un film romanesc imbucurator de decent, care a reusit sa ma surprinda intr-un mod placut, ceea ce se intampla rar in cazul productiilor din tara noastra, care au bugete in ceata.

De vazut, de ras.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *