Pot spune un lucru cu siguranta: urasc frigul, frigul ala puternic, gerul. Sunt o persoana tare friguroasa, asa ca vreau mereu sa-mi fie cald. Vara aceasta a fost una dintre cele mai ploioase pe care le-am vazut vreodata, lucru care nu este tipic pentru tara in care locuiesc. De obicei, aici verile sunt foarte calde, iar lumea pleaca pe litoral sa inoate, iar iernile sunt foarte friguroase, oamenii care suporta frigul bine, pleaca la munte sa practice tot felul de sporturi pe zapada.
Anul acesta trei zile au fost ploioase si una cu soare. Acum a venit toamna, iar vremea a inceput deja sa se strice. A plouat toata noaptea, iar acum simt cum intra pe geam o racoare placuta. Imi plac diminetile racoroase, insa nu cele geroase. Sa fie o racoare placuta, una care sa-ti ascuta simturile, nu sa ti le inghete. Imi plac zilele de dupa ploaie, pentru ca racorea vine si cu un aer de prospetime, un aer care te face sa visezi, sa te gandesti la tot ceea ce-ti doresti, sa-ti vina inspiratia de a scrie pe blog.
Iubesc diminetile racoroase, fiindca incep sa-mi aduc aminte de copilarie, atunci cand mergeam la bunici si ma trezeam de fiecare data devreme, asteptand cu multa nerabdare sa rasara soarele, cel care sa-mi incalzeasca trupul meu de copil. Iubesc diminetile racoroase, pentru ca atunci cand este putin frig, simti cum tot acel aer rece iti invaluie tot corpul si te face sa ti se zburleasca pielea, sa simti niste fiori care amesteca placerea cu sentimente mai putin placute. Imi plac diminetile racoroase, pentru ca atunci pot gandi si eu la rece, neinfluentat de clima sau de alte lucruri care ma inconjoara.
Da, dimineata toata lumea doarme si acel zgomot continuu al orasului cu doua milioane de locuitori, nu isi face inca simtita prezenta. Toata lumea doarme, numai eu sunt treaz si scriu. Scriu si-mi face placere sa fac acest lucru. Acum zambesc cand scriu toate aceste lucruri, deoarece sunt bucuros. Sunt bucuros fara un motiv anume, deci aceasta bucurie este cu atat mai mare. Nu trebuie sa ma concentrez la nimic. Sunt doar eu si calculatorul din fata mea, privind inspre ecranul dupa care va simt pe voi, cei care ma cititi. Imi plac diminetile racoroase, fiindca atunci imi incalzesc degetele pe tastatura, scriind.
Gandurile vin unele dupa altele, ca intr-un nesfarsit sir de margele, unele care nu se rup pentru a se destrama, ci raman intacte, imi ofera continuitate.
Ma gandesc la ceea ce ganditi atunci cand imi cititi randurile, ma gandesc uneori daca Google Translate traduce exact cum trebuie ceea ce va scriu, pentru a ajunge la voi cat mai intact mesajul meu. Mi-as dori cateodata sa cunosc toate acele limbi pe care le traduc folosind Google Translate, pentru a va mangaia in limba voastra, pentru a va aduce alinare exact folosind cele mai potrivite cuvinte ale limbajului din tara voastra.
Din pacate, sunt doar un simplu om, unul care incearca sa faca lumea fericita, folosind mijloacele pe care le are la indemana, desi sper mereu sa mi le imbunatatesc. Imi plac aceste dimineti racoroase, pentru ca devin si eu mai bun decat sunt de obicei. Ar trebui sa scriu mai des dimineata, pentru ca ale mele cuvinte curg precum un rau care nu seaca niciodata.
Sper sa va placa cele scrise de mine si sa va dea o forta in plus atunci cand incepeti fiecare sa va ocupati cu ceea ce trebuie sa faceti sau cu ceea ce va face placere. Imi doresc sa va transmit si voua toata aceasta stare de bine pe care o am, deoarece este extrem de placuta.
Va multumesc pentru ca ma cititi si va astept mereu cu drag pe blogul meu, sa va alint si sa va spun cuvintele frumoase pe care le meritati cu totii!