Joe Biden a aterizat, a mâncat o îngheţată şi a plecat. Cam asta s-a întâmplat, dacă ar fi să fac un rezumat al vizitei vicepreşedintelui Statelor Unite ale Americii, din punctul de vedere al beneficiilor pe care România le-a avut în urma acestei întâlniri.
A mai spus ceva şi despre faptul că ţara noastră nu este singură, dând asigurări că vom beneficia de sprijinul celorlalte ţări membre NATO, în caz de agresiune armată.
Nu a uitat să precizeze nici faptul că nu-i treabă bună dependenţa multor ţări europene de gazul rusesc, însă nu a venit şi cu nişte soluţii rapide.
M-aş fi aşteptat, dacă tot spune că suntem ţări prietene, să ne anunţe că vine Intel pe la noi să construiască o făbricuţă de procesoare, Google să investească vreo câteva miliarde de dolari în tehnologie, apariţia unor companii din domeniul energetic (eoliene) sau vreo nouă fabrică de maşini. Asta ar însemna, în viziunea mea, un ajutor real din partea americanilor.
Personal, nu am stat niciodată cu teama că ruşii ne vor invada, mai degrabă trebuie să ne îngrijorăm că opresc gazul, aşa cum au ameninţat că vor face începând cu data de 1 iunie, în cazul în care Ucraina nu-şi plăteşte datoria, chiar dacă asta ar putea însemna pierderi de sute de miliarde de dolari pentru ei.
Toată lumea spune că ţara noastră nu depinde de gazul rusesc, decât în proporţie de aproximativ 30%. Ceea ce unora li se pare puţin, mie îmi sună enorm. Acele 30 de procente ar însemna că anumite persoane juridice ar trebui să-şi oprească activitatea sau populaţia ar sta în frig, iarna, cel puţin o lună de zile.
Foto: Christopher Dilts