Klaus Iohannis, neamţul care s-a balcanizat suficient de mult, încât a început să creadă că poate deveni preşedintele României, fără a poseda vreo calitate care să-i permită un asemenea privilegiu.
Uitându-mă la poza de mai sus, pe care am realizat-o zilele acestea, nu pot să nu remarc vreo câteva lucruri. În primul rând, cei doi se potrivesc de minune împreună. Elevul şi profesorul. În al doilea rând, în timp ce elevul a preferat un slogan clasic, de cealaltă parte, profesorul a dorit să iasă în evidenţă cu orice preţ, însă nu prea a dat dovadă de suficientă inspiraţie.
“România lucrului bine făcut” nu sună atât de bine, în timp ce tu îţi ţii braţele larg desfăcute. Mai potrivit ar fi fost un “România lucrului manual”, fiindcă vorbim despre mâini şi Klaus Iohannis. I s-ar fi potrivit un astfel de slogan, deoarece respectivele mâini au lucrat mult întru propăşirea spirituală şi materială a neamului românesc, explicând astfel şi de ce exprimarea acestuia este greoaie de multe ori. Este clar că nu poţi să şi lucrezi cu mâinile, să şi susţii un discurs rapid.
Aflat în cursa pentru alegerile prezidenţiale, Klaus Iohannis ar fi trebuit să aibă un avantaj din start, şi anume faptul că este cetăţean român, de origine germană. Este cunoscut faptul că nemţii sunt foarte apreciaţi în ţara noastră, deoarece sunt consideraţi, pe bună dreptate, oameni inteligenţi şi harnici.
Din păcate pentru Klaus Iohannis, neamţul din interiorul acestuia a devenit din ce în ce mai mic, pentru a face loc omului balcanic.
Am început să-mi dau seama de acest lucru, atunci când am văzut că vine în faţă cu minunata propunere de a trece România la Ora Europei Centrale. Toate problemele României fuseseră rezolvate şi deja puteam să ne ocupăm de fineţuri. Cum nu mă prea uit la televizor, m-am gândit că poate afirmaţia a fost scoasă din context şi omul o fi discutat despre mai multe chestiuni, unele cu adevărat importante, printre care şi acest lucru mai neînsemnat. O persoană care aspiră la cea mai înaltă funcţie în stat, nu poate să se ocupe de lucruri atât de mărunte, nu-i aşa?
A urmat episodul în care Klaus Iohannis a afirmat că şi-a achiziţionat şase imobile, din “banii de nuntă, meditaţii, salarii şi chirii“. Dacă nu aş fi văzut înregistrarea emisiunii, pe site-ul celor de la ProTV, şi mi-ar fi povestit cineva toată întâmplarea, aş fi spus că respectiva persoană este invidioasă pe succesul acestuia.
Din fericire, am văzut-o. Exact aşa a spus, răspunzând întrebărilor moderatorului emisiunii “După 20 de ani”.
Trecând peste momentul de uluială, am văzut acea parte a emisiunii de mai multe ori, însă, chiar dacă el spunea aceleaşi lucruri, eu auzeam răspunsuri total diferite, faţă de prima dată.
Moderatorul îl întreba din ce bani a achiziţionat imobilele şi el răspundea “Adi, eşti prost!”. “Din ce bani?” – “Adi eşti prOOOOsssSSSSttttTTtTttttt!”. Evident că el nu spunea aşa, însă asta auzeam eu. Cred că am probleme cu auzul, fiindcă la sfârşit am putut auzi chiar şi un strigăt de victorie, precum al unui fericit cowboy. Totul pe mai multe voci, precum un cor.
Adică tu îmi jigneşti închipuirile şi vrei să te votez?
Next!
si totusi, pe cine ar trebui sa votam?
Rabdare. Urmeaza… 😀