Lucruri care inca dor

Nu prea mai scriu pe aici despre lucruri serioase, care imi creeaza o stare puternica de stres, deoarece am observat ca turma are agenda ei, pe care nu poti sa o deranjezi.

Daca esti sincer, neafiliat politic, neplatit de nimeni, independent, fara a avea in gand manipularea oamenilor, nu vei fi bagat in seama. De asta prefer sa fac misto, caterinca si sa citesc stiri din afara tarii, pentru a nu mai avea legatura cu lucrurile care se petrec pe aici.

Chiar si asa, tot nu pot sa ma abtin din cand in cand. Imi dau seama ca sunt lucruri pe care le scriu degeaba si care nu-mi pot aduce nimic bun, insa ma dor prea tare pentru a nu le asterne pe aici.

1. Fereste-te de cei care nu te lasa sa protestezi, nu de cei care iti permit sa faci lucrul asta

Mi-am adus aminte de nefericita aia care se plimba prin Piata cu “Am racit la ovare, pentru abrogare”.

Mereu m-am intrebat cum o suna treaba asta in versiunea masculina.

Agentiile s-au dus pe acolo sa se distreze, sa ne arate cat de creative sunt ele. Unii oameni la fel, au mers sa faca niste caterinca, de prea bine ce o duc. Se distrau si dansau. Protest in toata regula.

Cand eu am scris pe aici ca dulaii lui Basescu nu i-au lasat pe oameni sa protesteze, la Ziua Nationala a Romaniei, din 2014, nimeni nu a pomenit de treaba asta. De fiecare data cand aduc vreun astfel de lucru nou pe aici, nebagat in seama, imi intaresc din ce in ce mai tare convingerea ca unii sunt foarte falsi si nu le pasa cu adevarat de nimic. Doar lasa impresia.

Daca imi zicea de treaba asta pastorul cu trei antene pe cap, mieros, manipulator si prost, credeam ca manipuleaza, pentru ca oricum asta face de obicei. Pe zeci de mii de euro, insa atunci cand a venit Ungureanu, un om cult, citit si i-a aratat ca-i prost si necitit, m-am amuzat, iar ziua mea a fost un pic mai buna.

Doar ca nu mi-a zis el, ci am vazut eu, cu ochii mei.

Eram indreptat cu fata si aparatul foto inspre Casa Poporului, in timp ce incercam sa-l pun pe trepied, pe un ger intetit de vant. Cu fata si inspre mustaciosul imbracat la costum, care-i injura pe oameni si nu ii lasa sa protesteze impotriva lui Basescu. Cu jandarmii langa el, care se amuzau copios. Pe semne ca stiau cine este si nu doreau/puteau sa-i faca nimic. Eu, daca vorbeam in halul ala, eram ridicat instant de acolo si, cel putin, amendat in duba. Securist d-ala batran sau de prin serviciul de paza al dictatorului, ce o fi fost el.

Mi-a fost frica sa scot capacul aparatului foto, care era asezat pe trepied si sa incep sa filmez, deoarece ma vedea cu siguranta, fiind chiar in fata mea. Reusise sa ma intimideze chiar si pe mine, si eram acolo impreuna cu nepotelul. Nu ma dusesem la protest, ci sa ma bucur de ziua tarii noastre.

Ca tot si-a serbat ziua de nastere ieri si i-am transmis niste lucruri de bine in gand, trebuie sa scriu pe aici, sa ramana scris, ca regimul lui Basescu a fost cel mai odios dintre toate cele pe care le-am prins eu. Pe vremea lui Ceausescu eram mult prea mic, insa am prins si unele timpuri nasoale dupa ’90.

Turma il saluta pe dictator, semn ca sindromul Stockholm este prezent puternic in tara noastra. Merita un salut, insa cu un singur deget.

Regimul, adica “dictatura”, isi intinsese bratele peste tot si acaparase Romania. Mult mai mult si mai bine decat cei din PSD reusisera si ei sa faca treaba asta. Bine ca a plecat dictatorul si am scapat de el sau cel putin asa cred. Sper sa nu se intoarca Gollum.

Nu trebuie sa-i lasam pe astfel de oameni sa puna mana iar pe tara noastra.

Trebuie sa protestam impotriva celor care nu ne lasa sa facem treaba asta, nu impotriva celor care ne permit.

Si acum ma enervez cand ma gandesc la chestia vazuta de mine: ca traim, chipurile, intr-un stat democratic, iar niste oameni nu au fost lasati sa protesteze pasnic, de catre oamenii regimului.

2. Politistii au iesit in strada de foame

Spre deosebire de “creativa” cu doi neuroni despre care am scris mai sus, care se plictisea pe acasa si a iesit in Piata sa faca niste caterinca, politistii au iesit in strada manati de foame.

Acel “Iesi afara, javra ordinara!” a fost zis din toata inima.

Un prieten, pentru ca “indraznise” sa-si cumpere si el un amarat de “Renault Laguna” la mana a doua, in rate, ajunsese sa traiasca pe timpul ala in fiecare luna cu 300 de lei. Dupa ani de chin prin Academie, traia tot din banii parintilor. Parinti si ei oameni obisnuiti.

Ca nu toti politistii sunt corupti. Din contra, majoritatea nu sunt.

Nu au invatat pe rupte si s-au chinuit intr-o scoala militara, sa ia spaga si sa riste sa li se faca vreun flagrant, adica sa ajunga pe la inchisoare. Sau sa primeasca bani de la interlopi, sa-i aiba aia la mana si sa nu mai scape de ei.

Cei care primesc bani sunt exceptiile aratate pe la televizor, iar exemplele negative ne raman in cap. Exceptiile sunt detectate si scoase repede din sistem, ca nu le convine unora sa vada ca altii iau, in timp ce ei se chinuie.

Politistul cu scoala, de varsta mea, este omul ala citit, care prefera sa traiasca modest si sa moara sarac, decat sa primeasca foloase necuvenite.

Este omul ala, patriot, care saluta drapelul de fiecare data cand il vede si care isi lasa pe la munca 600-700 de lei din salariu, in fiecare luna, pentru benzina si topuri de hartie.

Regimul spera ca o sa-i asmuta pe jandarmi impotriva politistilor, insa ei pe la proteste nu doar ca nu se certau, ci discutau unii cu altii, deoarece se stiau, fusesera colegi in Academia de Politie.

3. Postacii platiti ai Elenei m-au amenintat ca ma baga la inchisoare

Dupa ce am facut misto de Ponta, nimeni de la PSD nu a venit sa ma ameninte. Unii il faceau comunist pe un om care are jumatate din varsta lor. Ei erau adevaratii comunisti, insa turma tacea si rontaia.

Nu la fel s-a intamplat si dupa ce am scris de Udrea. Am primit instant vreo 20 de mesaje, in care eram jignit si amenintat ca voi fi bagat la inchisoare. Le-am sters si nu le-am bagat prea tare in seama, cu toate ca aveau puterea sa faca treaba asta. Poti fi invinuit de orice, cum ar fi de terorism, ca tot e la moda. Oile vor crede ca esti terorist si tu vei merge la inchisoare fara sa fi facut nimic.

Iti e frica, deoarece stii prea bine ca au puterea de a realiza chestia asta.

Adica ma amenintau unii platiti din banii furati de o taranca, impreuna cu gasca ei, pe mine, om care traieste cu teama si respect fata de lege. Eu, care nu fac nimic ilegal si care imi traiesc linistit si fara mari posibilitati viata. Sunt de infinit de mai multe ori mai curat sufleteste decat astia.

Pai sa nu te superi?

Cum sa-i fi votat pe ei, dupa ce omul pe care doream sa-mi pun stampila, Crin Antonescu, ne-a tradat?

Pe cei care ma ameninta ca ma baga la inchisoare, in democratie, desi eu imi traiesc modest si corect viata, spre deosebire de ei?

Niciodata!

4. Patriot

Inca mi se face pielea de gaina cand este intonat Imnul National al Romaniei. De fiecare data. Si acum, cand scriu despre el, ma trec fiori.

Mereu mi-am iubit tara, indiferent de cat de rau o ducem. Romania nu este de vina ca-i condusa mereu de oameni neispraviti. Nu tara este de vina, ci oamenii care o conduc.

Inca imi doresc sa ne unim cu fratii nostri de peste Prut, cu toate ca stiu ca Rusia nu o sa ne lase niciodata.

Oamenii tineri, de varsta mea, patrioti, din serviciile de informatii ale tarii, trebuie sa aiba grija la prietenia dintre dictatorul rus si cel ungur, mai ales dupa ceea ce se intampla prin Spania.

Si la noi si la ei sunt oameni care agita treaba si care vor sa iasa un conflict. Eu vreau sa traiesc in pace cu ungurii si sunt sigur ca si marea majoritate a lor gandesc la fel. Nu trebuie sa-i lasam pe unii sau altii sa ne puna venin in suflet si sa ne invrajbeasca unii impotriva altora.

Concluzia ar fi ca nu prea mai scriu despre astfel de lucruri pe aici, pentru ca nu doar ca nu pot sa schimb lucrurile, dar imi mai si fac dusmani puternici, iar eu nu am nici un fel de protectie. Nu pot sa schimb nimic, de asta nici nu mai merg sa votez de mult timp.

Cu totii sunt la fel, iar eu ii urasc in acest moment pe toti. Fara exceptie!

Prefer sa scriu prostioare pe aici si glumite, in loc de lucruri serioase.

Daca tot este nasol, macar sa radem.