Merlin si Maia – Scurta poveste de iubire cu vrajitori

A fost odata ca niciodata, intr-un univers paralel, plin de magie si farmece, un vrajitor foarte de treaba, pe numele lui Merlin.

maia vrajitoarea lui merlin

Dupa ce s-a luptat cu dragoni fiorosi, balauri cu sapte capete si fiinte ale intunericului, pentru a-i salva pe altii, blandul Merlin si-a dat seama ca-i singur, asa ca s-a urcat pe calul sau inaripat si a strabatut mari si tari, in incercarea de a-si gasi o vrajitoare potrivita.

Mai incercase si in trecut, insa de fiecare data cand s-a uitat adanc in ochii vrajitoarelor descoperite pe acelasi taram pe care salasuia si el sau identificate prin puterea globului magic cu Windows pe el, nu vazuse decat rautate si prostie.

A cautat Merlin ce a cautat si, intr-o bojdeuca ascunsa in crangul des, i s-a parut, de la distanta, ca zareste la fereastra locuintei un chip poznas, zambitor, care a disparut din cadru dupa doar o secunda.

Fermecat de chicotitul extrem de vesel ce se auzea dinspre casuta respectiva, Merlin s-a apropiat din ce in ce mai mult de ea, a ciocanit la usa si a incercat sa intre, insa usa era ferecata.

Cu gandul inca la chipul luminos care-i zambise fulgerator, Merlin s-a dus la fereastra si a observat in interior o mica vrajitoare, simpatica, in timp ce aceasta isi filma amintirile cu un dovlecel legat de mana cu o liana. Tot acolo era si o biblioteca, semn ca micuta vrajitoare citea mult.

Atunci, Merlin s-a uitat inspre calul sau, care vazuse si el intreaga scena, iar nelipsitul si bravul sau tovaras de drum i-a facut semn cu ochiul ca e in regula prezenta magica feminina.

A incercat sa intre in contact cu ea, pentru a afla macar cum se numeste, insa de fiecare data nu i-a raspuns. Cel putin, nu direct.

In acel moment, tot calul a fost cel care a salvat situatia, deoarece i-a indicat lui Merlin, cu copita, cutia postala care se afla in fata casei si pe care era trecut numele fetei magice.

Micuta vrajitoare se numea Maia.

Usor dezamagit ca nu i-a raspuns, Merlin s-a dus sa se odihneasca intr-o pestera din apropiere, cu gandul de a reveni a doua zi.

Nu doar a doua zi, ci mereu. Ceva il atragea inspre casuta unde locuia Maia, acolo unde gasea mereu mesaje ascunse, lasate de aceasta, pe care Merlin le observa intotdeauna, chiar daca nu avea mereu starea sufleteasca de a-i arata acest lucru.

Probabil, Merlin a fost atras de Maia, in rarele momente cand a vazut-o, prin fereastra geamului, pentru ca a observat in ochii ei ceea ce nu mai vazuse la celelalte vrajitoare pe care le-a cunoscut: timiditate, bunatate, bun-simt, inteligenta, umor atunci cand trebuie si seriozitate cand este nevoie.

Maia este draguta, iar inteligenta ei o face si mai draguta si vrajitoarele destepte sunt greu de gasit. De asemenea, inteligenta ei il si sperie un pic pe Merlin.

(povestea [poate ca] va continua)

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *