De multe ori am fost pusi in fata unor gesturi care ni s-au parut dintr-o piesa de teatru, una jucata nu foarte bine si care nu avea nici un scenariu foarte nimerit, asa ca imi pun intrebarea: Oare oamenii sunt doar niste actori trecatori prin aceasta viata? Se intampla de multe ori sa ne prefacem din diferite motive: cateodata dorim sa le facem pe plac persoanelor dragi sufletelor noastre, cu alte ocazii dorim sa-i impresionam pe cei din jurul nostru, sa aratam alta fata decat cea pe care o avem in mod norml. Este ca un fel de masca pe care o asezam in locul chipului nostru, pentru a ne da alta infatisare in locul celei pe care o avem noi, cu scopul de a schimba idei si perceptii.
Facem toate aceste lucruri din cauza ca ne este teama de respingere, de faptul ca daca ne exprimam liber, fara a fi diplomati, cei din jurul nostru or sa ne perceapa ca pe niste pericole, sau pur si simplu nu vom fi agreati? Teama de respingere este atat de mare, incat ne cioplim niste masti total diferite de ceea ce suntem, precum un sculptor sapa in incercarea de a crea o sculptura perfecta. Dorim sa aratam ca suntem cei mai buni, cei mai sufletisti, cei mai indemanatici, cand poate realitatea nu ne este tocmai favorabila.
Cu alte ocazii apelam la actorie pentru a nu ii jigni pe cei care discuta cu noi, deoarece adevarul se stie ca este un mare dusman pentru cei care nu stiu sau nu sunt dispusi sa-l asculte. A spune adevarul cateodata este echivalentul cu a arunca vapai de foc inspre cei care nu sunt pregatiti sa-l asculte, deci practicam actoria cateodata si pentru a-i proteja pe semenii nostri.
Omul este actor prin natura, fie ca vorbim de intamplari pozitive, sau de cele negative cand ne folosim de falsitate pentru a ne crea noua situatii favorabile si a le ingreuna viata altora, insa consider ca daca dorim sa traim o viata in care sa fim impacatia cu propria persoana, trebuie sa ne concentram mai mult pe a fi un actor benefic, decat unul care sa aduca tristete.