Îmi plac tatuajele, să le privesc la alţii, nu să le am. Înţeleg ceva mic, cu însemnătate pentru tine, ceva pentru sufletul tău. Ce nu înţeleg, sunt acele tatuaje pe toată mâna, verzi, hidoase, precum nişte „mâini” de broască. Sunt caracteristice fotbaliştilor, dar nu numai. Până şi fotbalistul meu preferat…
Nu, nu este vorba de vreun album de manele, sau pseudonimul vreunui membru al casei regale, ci de celebrul peştişor de aur. Studiile japoneze au arătat că aceştia sunt cei mai buni detectori ai cutremurelor. Zis şi făcut: cumpărat peştişor + acvariu, dat mâncare prea multă, murit, plâns cu lacrimi…
Puţine sunt lucrurile de care îmi e frică, dar cu siguranţă cutremurele se află printre ele. Primul pe care mi-l amintesc a fost cel de 6,9 grade, din 1990. M-a trimis tata să-i aduc verigheta, care era pusă într-o cutie, pe televizor.M-am urcat pe un scaun şi a început zgâltâiala.…
De ce mi-am deschis blog? Probabil din nevoia de a avea un loc unde pot să-mi aştern trăirile, să-mi împart cunoştintele cu voi, să învăţ de la voi. Mai sunt şi alte motive, pe care vi le-aş spune cu drag, dar nefiind obişnuit să scriu cu diacritice, pe calculator, tastez…
