De ce “Pana”? Pentru ca este o unealta indispensabila scrisului, de sute de ani. De ce “Stelara”? Prima data eram inclinat sa ma autointitulez “Pana Extraterestra”, dar “Pana Stelara” suna mai frumos. Aceasta pana stelara ne va duce prin multe calatorii spatiale si nu numai, deci…
Jurnal de bord
Anul 2015, luna 1, ziua 5, ora 9:05. Calatoresc cu 45 km/s, alaturi de miliarde de semeni, pe nava numita Terra. Calatorim, impreuna cu sistemul nostru solar, care face parte din galaxia “Calea Lactee”.
De cand Big Bang-ul s-a produs, noi, impreuna cu toata materia care era la fata locului, zburam de nebuni prin imensitatea cosmosului, printre gauri negre, comete si alte corpuri ceresti.
Pana cand? Numai Creatorul o sti. Deocamdata, nava noastra, Terra, care are o vechime de cateva miliarde de ani, se tine destul de bine… Mai scartaie pe la incheieturi, mai arunca flacari prin vreun crater soios, ne mai zdruncina pe scara Richter sau pe cealalta scara (a lui Mercalli) ne mai aeriseste cu o tornada, dar hasta la vista, baby, aceasta este viata pe nava Terra. O luam si noi asa cum este…
Eu calatoresc pe partea de nava numita Romania. Mai precis, in punctul ei principal, numit Bucuresti.
Multi oameni, din alte compartimente ale Terrei, spun ca nu este o parte importanta a navei si ca s-ar putea si fara ea. Altii, afirma ca suntem pozitionati la niste imbinari principale si ca pe aici au trecut, in vechime (si ar mai vrea sa o faca si in prezent) multe triburi, nomazi si depanatori carora nu le mai ajunge partea lor de nava si ar vrea sa aiba grije si de partile altora.
Deocamdata, echipele de astronauti de pe Terra se tin in sah unele pe altele, cu diferite petarde umplute cu atomi, cu care ar dori sa se joace de-a artificiile un pic. Nu tin cont ca aceasta joaca ar putea fi ultima pentru biata noastra nava…
Pentru moment, rusonautii ii smotocesc pe unii mai slabi ca ei, pe ucrainouti, iar natoistii stau in tribuna si ii mai injura din cand in cand pe jucatori.
Ma uit prin masina timpului si vad, cu uimire, ca si acum o mie si ceva de ani, triburile reunite, din centrul Europei, strambau din nas cand auzeau de daci si spuneau ca avem pesteri insalubre si ca o sa le furam toate bananele si gagicile paroase, daca ne unim cu ei. Atunci, in decor a aparut o alta nava extraterestra (o nava-penitenciar) care a debarcat in zona Daciei o intreaga adunatura de migratori periculosi si parsivi, care de cand au pus picioarele si copitele pe pamantul Daciei, au si jurat (pe mama lor) ca ei s-au nascut de milioane de ani in acele locuri si vor sa fie sefi. Si ca mai vor alipirea cu nava-penitenciar.
Asa a avut Dacia asta numai musafiri nesuferiti, care au prins drag de bogatiile ei.
Noi n-am avut lucruri deosebite nici in preistorie. Cand rusonautii, angloistii si franconautii aveau brontozauri cat blocul, noi aveam si noi niste oratanii cat broasca, de-ti era frica sa nu calci pe ele (ca erau ocrotite de lege).
Afara ninge linistit, ca intr-o poezie de Matisse. In rest, aceleasi programe insipide de televiziune, acelasi Internet plicticos, aceeasi viata anosta. Speram ca vom da pana la urma de o civilizatie mai dezvoltata, care sa ne scoata din viata noastra monotona.
Cam atat in prima zi de jurnal. Voi trage oblonul.
Noapte buna si zbor lin, Terra!