In orasul meu astazi ploua, o ploaie linistita si usor rece, care iti da o stare de somnolenta si de calmitate interioara. Recunosc faptul ca-mi plac zilele ploioase, precum si aerul acela curat de dupa ele. Parca este un aer de la munte, incarcat cu oxigenul atat de vital oamenilor. Miroase frumos pe strazi dupa ploaie, un miros care te imbie la visare si la rememorarea evenimentelor placute din viata ta. Desi afara este un cer intunecat, imi face placere sa admir privelistea parca adormita sub actiunea stropilor de ploaie. Sentimentele aduse odata cu ploaia sunt unele foarte puternice si incarcate de lumina precum un fulger care tocmai si-a facut loc printre nori. Calmitatea si sunetul ploii te invita la ganduri mult mai profunde, ganduri pe care le poti asterne in liniste, fara sa fii deranjat de nimeni si nimic. Este un fel de concert al starii de bine in care te scalzi atunci cand sursa vitala oamenilor cade pe pamant si tu faci parte din aceasta orchestra care-ti imbie urechea.
Ploaia este un dar ceresc de nepretuit, care trebuie salutat de fiecare data cand ai parte de el. Fara ploaie nu ar mai exista viata asa cum o stim noi si nici sentimetele pe care le experimentam odata cu ea. Ploaia vine si se revarsa asupra simturilor tale intr-o maniera de neuitat, asa cum niciun alt fenomen al naturii nu poate. Imi place sa visez cu ochii deschisi, in timp ce ploua, sa ma gandesc ca zilele care vor urma vor fi mult mai bune decat cele peste care tocmai am trecut, din toate punctele de vedere. Ploaia, prin puritatea ei, iti da voie sa speri la mai bine si sa te gandesti ca nu are cum sa nu-ti mearga perfect in perioada imediat urmatoare. Iubesc ploaia si imi face placere de fiecare data sa merg prin ea, pentru a o simti cum cade, cum se abate asupra mea. Afara ploua si la mine in suflet este soare.