Problemele avute cu chinezii din Europa

Problemele avute cu chinezii din Europa

Dupa ce am absolvit facultatea, am zis ca trebuie sa ma angajez. In orice domeniu, deoarece aveam nevoie de bani. Mi-ar fi placut sa continui ceea ce am inceput, insa nu a fost posibil.

Astfel, am fost pe la tot felul de interviuri, care nu aveau legatura cu lucrurile pentru care ma pregatisem, cel putin teoretic. Unele interviuri au fost in regula, iar altele m-au facut sa simt ca locurile erau deja date, din cauza faptului ca am fost intampinat pe acolo cu multa raceala, cu asteptari mult prea mari din partea unor persoane care stiau ca nu am experienta si pentru niste posturi jenante.

Dintre interviurile care au fost asa cum trebuie, ma gandesc la cel de la Citibank.

Am fost chemat la interviu, iar acolo am dat peste doua persoane extraordinare: cea care ar fi trebuit sa fie sefa mea directa, in cazul in care m-as fi angajat la ei, o doamna pe numele ei Maria Ivanov, daca am retinut bine, deoarece a trecut ceva timp si un director al bancii, caruia, din pacate, nu ii mai stiu numele.

Interviul a durat cam o ora si jumatate si m-au intrebat tot felul de lucruri, dorind sa stie cat mai multe lucruri despre mine. M-au „descusut” ca la carte, fiind doua persoane cu multa experienta, insa nu intr-un mod intruziv sau neplacut, ci precum doi parinti care-si ascultau copilul si il sfatuiau. Au ramas uimiti atunci cand le-am spus ce am patit la alte interviuri si cum unii se asteptau de la mine sa am experienta, desi nu mai lucrasem in domeniul respectiv. Mai lucrasem pana atunci, colaborator  sau lucruri de genul.

Cu greu poti gasi doi oameni atat de destepti, de buni, de intelegatori, asa cum au fost cele doua persoane de mai sus, asa cum le-am simtit eu.

Chiar daca a durat destul de mult acel interviu, nu am simtit niciodata ca m-as fi plictisit sau ca a trecut timpul greu. A fost frumos, interesant, o discutie lejera cu doi oameni de calitate.

La sfarsitul interviului, doamna respectiva m-a dus in incaperea unde lucrau toti cei pe care ii avea in subordine, adica o locatie specifica bancilor, cu acele birouri deschise si mi-a facut cunostinta cu viitorii mei colegi, in cazul in care as fi fost angajat acolo.

Dupa, a rugat-o pe angajata sa ma conduca inspre lift, iar atunci cand am ajuns acolo, aceasta m-a intrebat daca sunt noul lor coleg. I-am raspuns ca nu, ci am venit doar la un simplu interviu. Atunci, ea mi-a zis ca de fiecare data cand sefa lor le prezinta cate o persoana noua, o angajeaza.

Am plecat fericit de acolo, cu gandul ca am sansa mea de a lucra intr-o banca. O sansa pe bune, fara pile si fara nimic.

Apoi, am fost la un alt interviu, la un partener Zapp, de pe langa Piata Delfinului. Am discutat si in mare parte ne-am inteles, mai putin la salariu, adica cel mai important lucru.

El mi-a spus ca-mi ofera un salariu, eu am solicitat alta leafa, el nu a dorit sa auda despre asa ceva, astfel incat ne-am strans mainile si ne-am vazut fiecare de drumurile noastre.

Pe drum spre casa, acesta m-a sunat si mi-a spus ca accepta salariul propus de mine si care era cam cu 40% mai mare decat ceea ce imi oferise el. Am acceptat si i-am promis ca voi veni sa lucrez acolo.

Dupa inca vreo cateva zile, m-a sunat si doamna de la banca, invitandu-ma sa vin la cel de-al doilea interviu. Stiti voi, in cazul companiilor importante, trebuie sa participi la mai multe interviuri. I-am spus ca deja mi-am gasit un loc de munca, iar aceasta, cu o voce usor dezamagita, mi-a spus ca pot veni sa lucrez acolo chiar si part-time. I-am multumit, insa i-am spus ca nu am cum.

Mare greseala, pe care o regret si acum! Adica am dat eu un post intr-o banca, pe un loc de munca in vanzari, de unde am si plecat dupa cateva luni, deoarece pretentiile celui care ma angajase erau unele exagerate, iar calitatea acestuia, ca om, era una indoielnica.

Ce prostie am putut sa fac, una care mi-a influentat viitorul.

Si acum, pentru ca tot am ajuns la subiectul principal al acestui articol, trebuie sa va povestesc ce probleme am avut cu cetatenii de origine chineza, care lucrau in complexul „Europa” si care toti foloseau telefoane Zapp, deoarece pe atunci era cel mai ieftin mod de a suna in alte tari, in acest caz in China.

Problema principala a fost reprezentata de faptul ca acei chinezi nu stiau nici romana, nici engleza. Doar chineza. Mi-am amintit de acest lucru, dupa ce am vazut pe Euronews, zilele trecute, cum un chinez si-a pierdut actele in Germania si a fost inclus in taberele de refugiati sirieni, deoarece nu stia nici engleza, nici germana.

La fel se intampla si in cazul chinezilor mei, foarte multi la numar: nu ma puteam intelege cu ei, deoarece marea majoritate a lor nu stiau o boaba de romana sau engleza. Foarte putini o mai rupeau pe romana, astfel incat sa te poti intelege cu ei.

Inteleg faptul ca trebuie sa-i ajuti pe niste oameni care au venit intr-o tara straina, pentru a duce un trai mai bun, insa nu ar trebuie sa se ajute si ei? Nu este de bun-simt sa incerci sa inveti limba tarii in care te-ai mutat?

Veneau ei acolo, se asezau pe scaune rasturnati pe spate, de parca erau la ei acasa si incepeau sa discute intre ei, in chineza, timp in care eu trebuia sa le rezolv problemele. Inteleg ca multi dintre ei nu faceau parte dintre elitele Chinei, fiind simpli muncitori, tarani, dar un pic de respect nu strica.

Cu o ocazie, venise si unul cu un aspect asa, mai de mafiot, care parea mai spalat. S-a enervat ca nu intelegeam ce zicea si a inceput sa tipe la mine. Am inceput si eu sa tip la el, dupa care acesta a analizat situatia, a vazut ca sunt la fel de nebun ca el si s-a linistit. Pai daca eu te respect, nu este normal sa ma respecti si tu?

Pur si simplu nu ma puteam intelege cu ei, deoarece nu era posibil sa comunicam.

Cum sa te intelegi, prin semne?

Ajunsesem sa mi se intunece ziua atunci cand vedeam ca intra un chinez in magazin, deoarece stiam este foarte posibil sa nu stie romana sau engleza si nu ne vom intelege.

Si acum sa va scriu doua intamplari haioase, despre mine si chinezi, la Zapp:

1. Intr-o zi, a intrat in magazin o domnisoara chinezoaica tinerica, simpatica, finuta si cu un laptop in brate. Nu-i functiona Internetul sau nu stiu ce dorea, pentru ca stia si ea doar chineza.

Am sunat la colegii de la tehnic, sa ma ajute, iar eu am pornit discutia cu domnisoara respectiva, de genul „Eu Tarzan, tu Jane” incercand sa vorbesc foarte rar, in ideea de a o face sa inteleaga ce zic: „Tu, probleme laptop? Nu mers Internet? Reparat?”.

Moment in care, colegul de la tehnic de la Zapp a uitat si de faptul ca acea convorbire este inregistrata si de orice, incepand sa rada ca un nenorocit. Bai nene, a ras omul de nu mai putea sa se opreasca, vreo cateva minute in sir. La inceput m-a enervat, deoarece eu trebuia sa rezolv o problema, insa ajunsese sa ma faca si pe mine sa rad, pentru ca pur si simplu nu se mai oprea.

2. Tot asa, de aceasta data venise un chinez care mai stia cateva cuvinte in romana, incercand sa-mi spuna ca nu-i functioneaza telefonul.

I-am sunat pe colegii mei si le-am spus: „A venit un chinez care imi spune ca nu-i functioneaza telefonul. Ma puteti ajuta?”.

Evident, colega mea s-a inverzit la fata si dupa ce chinezul a plecat, mi-a spus: „Adi, se spune un cetatean de origine chineza, nu „un chinez”.

Mai trec vreo cateva minute si ma suna omul respectiv, spunandu-mi pe un ton vesel, fericit: „Alo, sunt eu… chinezul. Telefonul merge acum”.

Evident ca nu am avut cum sa ma abtin si sa nu rad, deoarece situatia zic eu ca a fost amuzanta, iar omul acela nu se simtise niciodata jignit de felul in care eu pusesem problema, mai ales ca eram incepator.

Din pacate, nu am stat mult pe acolo si v-am scris mai sus de ce. Cu toate ca am incercat, cu toate ca faceam pe drum o ora dus si o ora intors.

Decizii si decizii, care iti influenteaza viata daca nu stii sa le alegi pe cele corecte.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *