Si cand zic nepasare, nu ma refer la starea de bine pe care o simteam ieri, ci sa-ti faci o obisnuinta sa nu-ti pese de nimeni si nimic, totul conducand inspre prostie. O prostie care se instaleaza asupra ta si de care este greu sa scapi. Prostia si nepasarea merg mana in mana si daca nu le opresti la timp, te vor acapara, se vor catara pe tine precum un alpinist in drumul lui catre Everest, asta insemnand ca risti sa devii un monument sau un munte al prostiei.
Simtim in fiecare zi cum suntem inconjurati de prostie si nepasare, cum ne apasa si parca doreste sa ne agate si pe noi in vraja sa, asta insemnand ca e cu atat mai important sa ne ferim de prostie, cu cat riscam sa ne scufundam si noi in apele sale pline de pericole si namol. Nimeni nu-si doreste sa fie prost, sunt sigur de asta, insa de multe ori nu este o alegere care sa-ti apartina, pentru ca asa te nasti. Daca nu te-ai nascut prost, ar trebui sa te feresti sa ajungi in acest fel.
Protectia de nepasare si prostie, inseamna exact inversul ei. Daca doresti sa te feresti de aceste lucruri daunatoare, trebuie sa-ti pese un pic mai mult de ceea ce te inconjoara, sa lasi indiferenta la o parte si sa incepi sa constientizezi ca odata prins in tentaculele lor, nu mai poti scapa de ele atat de usor. Trebuie sa invatam sa ne controlam in asa masura, incat sa devenim imuni in fata prostiei si a nepasarii. Acest lucru se poate realiza numai daca vrei, numai daca doresti cu adevarat. Daca ignoranta pune stapanire pe tine, daca vrei sa te lasi tarat in mocirla si mizerie, fara sa faci macar un singur pas pentru a indrepta aceste stari de fapt, atunci meriti sa fii un prost.
In speranta ca voi sunteti mai buni decat altii, va doresc sa ajungeti niste oameni inteligenti si carora le pasa de ceea ce se intampla in jurul lor!