Putina sinceritate

Nu ma simt bine, daca de ziua mea nu ne strangem cu totii pe aici, doar ca e destul de dificil sa se intample asta.

Sambata? Nu, ca lipseste X.

Duminica? Nu, ca lipsesc X si Y.

Asa ca in cursul saptamanii.

In cursul saptamanii, nepotul este la liceu, asa ca i-am zis sa se invoiasca de la cateva ore, ca altfel ajunge pe la ora noua acasa.

Si ma gandeam, cum ar fi daca motivul invocat la scoala s-ar potrivi cu realitatea:

„Doamna profesoara, este ziua unchiului meu si vreau sa beau un pahar de vin Cola cu el. Pot sa plec?”.

Sau cand eram eu in liceu:

„Doamna profesoara, nu sunt ai mei acasa, asa ca vreau sa merg cu prietena, sa ne uitam la televizor. Ma invoiti?”.

Adica putina sinceritate.

In loc de scuzele alea penibile, ca te simti rau sau ti-a murit hamsterul.

De fapt, credeam ca merge sa se invoiasca direct de pe WhatsApp.

Ca imi zisese ca pe WhatsApp si-a scris cu prietena noua sute de mii de mesaje.

Am ramas blocat si l-am intrebat imediat: Voi va mai si vedeti sau doar va scrieti pe aplicatie?

Hi, hi, hi! Ne vedem, ca suntem colegi de banca.

Si mi-am adus aminte cum era inainte pe Yahoo Messenger.

Discutia era ceva de genul:

– Buna!

– Buna!

– Hai pe la mine!

Cam asta era. Acel „Hai pe la mine!” inlocuia ore intregi de discutii inutile, ca altfel ajungeam si eu la un milion de mesaje.

Eficienta in comunicare!

Nu am fost niciodata genul ala de trubadur, care sa cante serenade sub balcon.

Noi am crescut cu Parazitii, care ziceau ceva de genul: „Te iubesc atat de rau, de fapt doar mi-e rau”.

Putina sinceritate, va rog!

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *