Atunci când eram mic, îmi plăcea enorm să citesc tot felul de cărţi şi aici nu mă refer la cele recomandate la şcoală, pentru că orice lucru impus este neplăcut, ci la lucrările literare pe care eu le consideram interesante.
Am citit enorm de multe cărţi, de la “Colţ Alb”, de Jack London, până la Michael Crichton şi al său “Jurasic Parc”.
Şi pentru că tot am adus discuţia despre “Jurassic Park”, trebuie să vorbesc şi despre dezamăgirea pe care am avut-o atunci când lucrurile pe care eu mi le imaginasem într-un anumit fel, citind această carte la o vârstă destul de fragedă, nu s-au potrivit cu viziunea marelui regizor Steven Spielberg. Dacă filmul “Jurassic Park” a fost în totalitate diferit faţă de cum mi-am imaginat eu treburile pe acolo, acesta nici măcar nu a putut să surprindă toate momentele din carte, pentru că nu este posibil din punct de vedere practic. Nu poţi comprima, în totalitate, o carte de câteva sute de pagini, în două ore de film, chiar dacă te numeşti Steven Spielberg şi eşti unul dintre cei mai mari regizori ai lumii.
Morala acestei poveşti: nu citi cartea înaintea filmului, pentru că s-ar putea să rămâi cu o dezamăgire zdravănă.
Revenind la cărţi, odată cu apariţia Internetului, acestea şi-au pierdut mult din farmec şi trebuie să vă mărturisesc faptul că nu am mai citit de mult una, asta până când zilele trecute mi-am luat inima-n dinţi şi am început să răsfoiesc Stephen Hawking – Scurtă istorie a timpului: de la Big Bang, la găurile negre.
Am ales această carte din două motive: pentru că v-am mai scris pe aici că sunt atras de oamenii deştepţi, precum o floricică de razele soarelui, aşa că am dorit să văd cum gândeşte un geniu, în comparaţie cu omul obişnuit şi fiindcă poate fi citită extrem de repede, având până în 90 de pagini, deci nu există posibilitatea să te plictiseşti.
Primul lucru pe care l-am remarcat lecturând această carte, a fost acela că nu este scrisă într-un mod greoi pentru cititorul de rând, adică geniul Stephen Hawking nu a dorit să ne pună în încurcătură prin tot felul de exprimări pretenţioase, ci a vrut să fie pe înţelesul tuturor.
Stephen Hawking a încercat prin această carte să arate că omul modern, chiar dacă este ceva mai evoluat decât cei care considerau pe vremuri că universul este un turn infinit de broaşte ţestoase, încă nu poate oferi răspunsuri clare la nişte întrebări, cum ar fi: “De unde vine universul şi încotro merge? Are universul un început şi dacă da, ce s-a întâmplat înainte de acesta? Va ajunge timpul la un sfârşit?”.
În această carte, este parcursă fiecare etapă a omenirii, în ceea ce priveşte percepţia oamenilor în legătură cu formarea universului, a timpului şi până la încercarea de a defini găurile negre, ce sunt acestea şi cum apar.
Este o carte extrem de interesantă, pe care vă invit să o citiţi, mai ales că nu este mare, deci nu aveţi nicio scuză pentru a nu face acest lucru.
Foto: Stephen Hawking – N.A.S.A