Partida de fotbal dintre Finlanda şi România, a fost una cum nu se putea mai slabă, însă care, până la urmă, s-a terminat bine pentru noi.
Lucrurile nu se anunţau prea bune, încă de la primele imagini de pe stadion, fiindcă totul părea amorţit, îngheţat, mult prea tăcut pentru un joc de fotbal. Destul de puţini spectatori în tribune, demonstrând faptul că suporterii nordici sunt mai mult pasionaţi de alte sporturi. Ai noştri stăteau destul de zgribuliţi, din cauza celor aproximativ 6 grade de la începutul partidei, care pentru români înseamnă frig, iar pentru finlandezi reprezintă un fel de vară spre toamnă.
Prima repriză a fost una deosebit de plicticoasă, una care m-a făcut să casc şi să mă gândesc la un somn plăcut şi liniştit. Încă de la început, am crezut că vom avea parte de un arbitraj la fel de prost precum cel din meciul cu Ungaria, fiindcă arbitrul italian, Paolo Tagliavento, a luat două decizii diferite, una după alta, în dezavantajul nostru. I-a acordat cartonaş galben, meritat, lui Cristi Tănase, însă nu a făcut acelaşi lucru, la o intervenţie mult mai dură a unui jucător finlandez, asupra lui Alexandru Chipciu, cel care deocamdată este supus unor investigaţii medicale, pentru a se vedea cât de gravă este accidentarea.
Din fericire pentru noi, aceasta a fost singura decizie greşită a arbitrului italian, fiindcă apoi a arbitrat meciul destul de decent, eliminând chiar, pe bună dreptate, un jucător finlandez, în minutul 56.
În prima repriză nu am văzut nimic spectaculos, din contră. Alexandru Chipciu s-a zbătut iar mult, însă realizările au fost puţine, Dodel a jucat ceva mai bine decât în partida cu Ungaria, însă încă se vede că nu este refăcut din punct de vedere fizic, Gabriel Torje nu ştiu ce caută la naţională, fiindcă după ce că nu ajută cu mare lucru echipa, pierzând multe baloane, mai este şi individualist.
De cealaltă parte, nici finlandezii nu au jucat prea strălucit, spre norocul nostru. Finlanda are o echipă de fotbal foarte muncitoare, cu jucători înalţi, puternici, nişte adevăraţi atleţi care pot alerga tot meciul. O echipă incomodă, care de multe ori obstrucţionează pentru a deposeda adversarul şi căreia îi lipseşe cu desăvârşire tehnica. Nu merge doar să alergi, să împingi şi să te baţi pentru fiecare balon, trebuie să mai ai şi tehnică, altfel fotbalul te pedepseşte.
Prima repriză fiind una anostă, nici cea de a doua nu se anunţa mai bună, dacă Piţurcă nu schimba ceva. Schimbarea la faţă a echipei de fotbal a ţării noastre, a avut loc atunci când a intrat magicianul Lucian Sânmărtean pe teren, în locul accidentatului Alexandru Chipciu, în minutul 49. Era nevoie de el, era nevoie de tehnica lui impecabilă.
Lucian Sânmărtean a fost singurul jucător care a reuşit să-i dribleze pe finlandezi, fiindcă nu prea aveai cum, aceştia fiind mari, puternici şi obstrucţionişti. Tot el a fost cel care a executat lovitura de la colţul terenului, cea care a condus înspre deschiderea scorului, în minutul 54, autorul golului fiind Bogdan Stancu. Bogdan Stancu a înscris şi cel de-al doilea gol, în minutul 83, tot din pasa lui Lucian Sânmărtean, cu un şut superb.
Până să înscrie primul gol, Bogdan Stancu nu jucase mai nimic, mai ales că nu putea să se compare la forţă cu puternicii fundaşi finlandezi, aşa că începusem să îi înţeleg pe cei care spuneau că Piţurcă a greşit prin introducerea lui. Cu toate acestea, Piţurcă a avut dreptate, demonstrând că toţi vorbim despre fotbal, însă puţini sunt cei care se pricep cu adevărat la el.
Pe lângă Bogdan Stancu şi Lucian Sânmărtean, remarcaţii partidei au mai fost şi Vlad Chiricheş, Dragoş Grigore şi Răzvan Raţ, cei care şi-au făcut treaba foarte bine în apărare.
Era absolut necesar să câştigăm acest meci, dacă dorim să ne calificăm la EURO 2016. Bine că am făcut acest lucru, acum având şanse mari de a ajunge la turneul final, însă neuitând de acel egal cu Ungaria, atunci când am scăpat victoria printre degete.
Se tot vorbeşte despre plecarea lui Victor Piţurcă. Unii cred că este bine, alţii sunt de părere că este rău. După rezultatul de ieri, eu spun că Victor Piţurcă ar trebui să-şi continue munca începută, deoarece semnalele sunt bune.
Indiferent de ceea ce se va întâmpla, sper să ne calificăm la acest turneu final, fiindcă suporterul român are nevoie de aşa ceva, după o atât de lungă secetă.