Irlanda de Nord – Romania, o partida asteptata cu destul de mult interes, in speranta ca voi vedea niste fotbal, care a reusit sa ma dezamageasca asa cum nu credeam ca se va intampla.
Nu sunt dezamagit de faptul ca meciul s-a terminat la egalitate, zero la zero, ci de fotbalul de slaba calitate prestat de ambele echipe.
Zero pe tabela de marcaj, zero si pe teren.
Nici nu putea fi altfel, atat timp Keseru parea ca-i mai mult interesat sa se certe cu arbitrul, ca nu a vazut nu stiu ce tineri de tricou, in loc sa-si vada de ceea ce are el de facut pe acolo.
Pe langa Keseru, a mai fost si Chipciu, care pana acum imi lasase impresia ca nu poate sa puna niste pase de un metru, insa in seara asta am observat ca a uitat complet si sa traga la poarta. A dat in orice, inclusiv in gazon, mai sa-si rupa piciorul, insa nu si in minge. Nu asa cum trebuie. Trebuie sa fie vreun blocaj mental, pentru ca altfel nu-mi pot da seama ce se intampla cu un jucator care are multe calitati.
Torje nu l-a mai vazut pe langa el pe Marica, sa joace ei doi, impreuna, tot meciul, asa ca a evoluat singur. Si nu bine, ci doar a dat impresia. A mai alergat, s-a mai invartit si nu a reusit nimic. La fel putea si Adi Popa, daca intra pe teren, deoarece ambii joaca fix la fel de bine.
Pintilii mai putea cate ceva, atunci cand avea conditia fizica exceptionala de pe vremea lui Neubert. A disparut conditia fizica, a disparut si fotbalul. Acelasi lucru se intampla si in cazul lui Bourceanu.
Fl. Andone, asa cum puteai citi pe tricoul lui, n-a aratat nimic atunci cand a intrat in locul lui Keseru. Probabil, trebuie mai modifice pe acolo, pe tricou, in stilul “Geo Flores” si sigur va juca mai bine.
Tatarusanu dormea in poarta si tragea de timp. Nu se stie de ce. De parca obtinusem nu stiu ce performanta si trebuia sa tinem de scor.
Despre ceilalti jucatori romani nu prea pot sa scriu mare lucru, deoarece nu i-am observat ca ar fi pe teren.
“Tata Puiu” a facut si el ultima schimbare, in minutul 90, tot asa, strategica, la tragere de timp. Chestii tehnice, stiute doar de marii antrenori, nu de noi, muritorii de rand.
Cam astea ar fi de spus despre ceea ce a jucat putin mai devreme Romania. Sau, mai bine zis, nu a jucat.
Nici despre Irlanda de Nord nu poti scrie prea multe, pentru ca a evoluat in aceeasi nota. Nord-irlandezii, sarmanii de ei, cautau cu disperare un balon oval, sa arate ca stiu si acestia cate ceva.
Colac peste pupaza, unul dintre bravii comentatori ai TVR-ului, ne anunta ca Ungaria a reusit sa se impuna la Helsinki, in fata Ungariei (?!?). Adica Ungaria a jucat cu Ungaria si a reusit sa castige.
Un meci slab, plicticos, in care ai nostri n-au jucat nimic. Nici ceilalti.
Remarcatii partidei sunt: soarele, vantul si spiridusii irlandezi.
Trist, dar adevărat.
Eu am adormit pe la minutul 80. Am prins repriza a 2 a… Atât.
N-ai pierdut nimic. Prima a fost un fel de ping-pong.