Cum nu m-am numărat printre cei cinci suporteri stelişti, care au fost suficient de curajoşi încât să meargă în Giuleşti, din cauza faptului că nu am dorit să fiu binecuvântat cu vreun scuipat al celei mai frumoase galerii, am văzut întâlnirea dintre Rapid şi Steaua, pe Look TV non-HD.
Arunc ochii pe echipa de start a Stelei şi surpriză: aflu că vom evolua cu rezervele rezervelor, deoarece nici conducerea, nici banca tehnică nu era interesată de această întrecere, de Cupa Ligii, cu toţii fiind mai mult preocupaţi de preliminariile Ligii Campionilor. Foarte bine, nu riscam să ne accidentăm jucătorii, însă parcă era şi destul de aiurea să nu-l văd pe Dodel cum driblează el nişte rapidişti. În plus, dacă Rapid câştiga, tot nu era bine, chiar dacă vorbim de o competiţie apărută peste noapte.
A început jocul şi grijile mele s-au risipit repede, datorită faptului că jucătorii Stelei, chiar dacă mulţi dintre ei erau minori, au evoluat excelent. Meciul nu a fost unul slab, aşa cum mă aşteptam, ci destul de interesant.
Primul gol a venit dintr-o fază făcută de unul dintre copiii Stelei, Robert Vâlceanu, care a driblat el ce a driblat şi când s-a împotmolit, s-a dat la o parte pentru şutul de 1-0 al lui Claudiu Keserü, din minutul 9. A urmat imensa ocazie a altui puşti de 17 ani, Pham Huy Tien, care a rămas singur cu portarul rapidist, după o pasă excelentă a lui Nicuşor Stanciu, însă acesta a încercat să finalizeze printr-un lob executat greşit, în locul unei rezolvări simple.
Rapidiştii au reuşit să egaleze, prin Ciprian Selagea, în minutul 24 şi prima repriză s-a terminat la egalitate, 1-1
A doua parte a întâlnirii a fost la fel de interesantă precum prima, Steaua reuşind să se desprindă prin golul marcat de acelaşi Claudiu Keserü, dintr-o lovitură de la 11 metri, în minutul 49.
Partida s-a terminat 2-1 pentru Steaua, însă acest scor este unul mincinos, deoarece atât Keserü, cât şi Chipciu au ratat nişte ocazii mari de a puncta.
Trebuie să-i remarc pe cei doi puşti ai Stelei şi aici mă refer la Robert Vâlceanu şi Răzvan Grădinaru, care au alergat precum (era să scriu două oiţe prin saivan) doi pui de lei prin savană. Ambii jucatori la fel de rapizi, ambii fotbalişti la fel de driblingari. I-am remarcat de mult timp şi îmi pare rău că nu primesc mai multe şanse de a juca, pentru că sunt singur că ambii coechipieri vor deveni nişte jucători de super-clasă. Nu-mi place Iancu, cel care poate o fi talentat, însă de multe ori îţi lasă impresia că nu-i serios. Câteodată mi se pare că acesta este introdus pe teren doar pentru că are Hagi un procent de 50% dintr-un eventual transfer.
Alt jucător care nu mi-a plăcut astăzi, a fost acel puşti de origine vietnameză şi nu pentru faptul că a ratat o mare ocazie de a înscrie, ci fiindcă a greşit la golul înscris de către Rapid şi a mai făcut câteva erori pe lângă acea fază, de parcă dorea să-mi amintească de plecatul (ce bine!) Georgievski, tot joacă ei pe acelaşi post.
În rest, toţi ceilalţi jucători ai Stelei au evoluat foarte bine şi au reuşit să-mi facă o seară fericită, prin această victorie.
Oricât de stelist aş fi eu, mă încerca un mic regret să-l văd pe Pancu, cel peste care au trecut, într-un mod inevitabil, anii, cum se zbate de unul singur pe teren. Ştiţi că-mi plac jucătorii driblingari, iar Pancu a fost unul dintre ei şi m-am uitat mereu la acesta cu admiraţie şi respect.
Trebuie să-l remarc şi pe arbitrul întâlnirii, Adrian Cojocaru, care a condus meciul într-un mod impecabil. Nu ştiu dacă este vorba despre grecul adus în fruntea arbitrajului românesc sau de orice altceva, însă este clar faptul că nu am mai văzut un arbitraj atât de precis, de mult timp.
Una peste alta, a fost un meci plăcut, pe care nu regret că l-am văzut.
P.S: Bubu a avut iar dreptate şi a scăpat-o pe Buba de la a fi donată.
Foto: F.C. Steaua