Sunt dezamăgit după acest România – Ungaria: 1-1, mai ales că victoria era foarte uşor de obţinut, în faţa unei ţări vecine care nu are un fotbal mai strălucit decât al nostru. Cu acelaşi scor văd că s-a terminat şi partida dintre Finlanda şi Grecia, cea la care nu m-am mai uitat, din cauza faptului că mi-a fost de ajuns jocul formaţiei noastre, mai ales cel prestat în a doua repriză.
Meciul începuse bine, chiar dacă toată lumea se întreba ce caută Maxim pe teren, cel care nu se mai afla de mult timp într-o formă prea bună. Cu toate acestea, impulsionaţi şi de public, jucătorii noştri au jucat ambiţios, însă şi-au cam terminat benzina în prima repriză, înotând pe teren în cea de a doua.
Singurul remarcat al acestui meci, din tabăra noastră, a fost Lucian Sânmărtean, cel care s-a distrat cu adversarii lui, trimiţând şi minunata pasă care a ajuns la Răzvan Raţ, cel care a centrat pentru autorul golului nostru, Raul Rusescu.
În rest, cu toţii au jucat sub orice critică, în special Maxim, Alexandru Chipciu şi Cristian Tănase. Ştiţi că sunt stelist, însă încerc să fiu unul corect şi echilibrat. De asemenea, mai ştiţi şi că sunt fan Cristi Tănase, însă, din păcate, Dodel nu s-a văzut mai deloc în joc, atunci când a fost introdus pe teren. Pe semne că nu este refăcut după accidentare. Dacă Dodel are o scuză, lui Maxim nu prea îi pot găsi. A dat numai centrări aiurea, s-a driblat până şi pe el şi, în general, a fost cel mai slab om de pe teren. Alexandru Chipciu s-a zbătut mult, ca mai mereu, însă nu poţi realiza prea multe, atunci când nu eşti în stare să dai o pasă de câţiva metri. Pase direct la adversari şi nu doar o singură dată şi nu doar în meciul acesta, ci şi la Steaua.
Să nu-l uit şi pe Tătăruşanu, principalul vinovat pentru primirea golului României.
De asemenea, Ovidiu Hoban a fost slab, ca de obicei şi Bogdan Stancu nu a făcut nimic de când a intrat în joc. Poate ar fi fost mai nimerită introducerea pe teren a lui Claudiu Keşerü, decât cea a lui Bogdan Stancu.
Lui Victor Piţurcă i se poate reproşa faptul că i-a introdus pe teren pe Maxim şi Ovidiu Hoban, cei care, în opinia mea nu au ce căuta în lotul naţionalei noastre.
Dacă nu erau de ajuns toate aceste probleme ale noastre, am mai avut parte şi de un arbitraj extrem de împotriva României. Şi nu mă refer doar la faza golului, atunci când ungurii au primit un fault gratuit, unul care nu a fost niciodată, ci la întreg jocul. Acest arbitru scoţian, William Collum, ne-a dezavantajat tot meciul! Absolut tot meciul! Faze similare, judecate diferit, în defavoarea noastră, faulturi grosolane ale lor, nesancţionate cu avertisment, faulturi ale ungurilor care nu au fost sancţionate deloc, cartonaşe multe acordate românilor, atunci când nu era cazul, faulturi pentru maghiari, pe care doar el le-a văzut şi aşa mai departe.
Un arbitraj îndreptat împotriva echipei noastre, din primul minut, până în ultimul, cum de mult timp nu am mai văzut. Îmi e silă că mai există astfel de arbitri în fotbalul european!
Pe lângă toate astea, jandarmii şi-au făcut treaba, ca de obicei, adică au bătut la suporterii români până nu au mai putut. Nu cred că am mai văzut în nici o ţară care se presupune a fi civilizată, intervenţii pe stadion atât de brutale, împotriva propriului popor, unele mascate foarte bine de către cei care au transmis meciul şi care sunt plătiţi din bani publici, parcă vrând să amintească de trecut.
Ca o concluzie, am avut parte de un meci care a început foarte bine pentru noi, însă care s-a terminat cum nu se putea mai româneşte.