Dupa cele doua goluri marcate de Steaua in partida tur, m-as fi asteptat ca returul cu Trencin sa reprezinte doar o simpla formalitate. Nu a fost sa fie, deoarece, pana sa apuce Steaua sa se dezmeticeasca si sa joace putin fotbal, deja incasase doua goluri care anulau rezultatul din tur si puneau in pericol soarta calificarii in urmatoarea faza a preliminariilor Ligii Campionilor.
A primit cele doua goluri, in minutele 13 si 20 (Wesley si Bero) nu pentru ca Trencin ar fi vreo mare echipa si ar fi jucat prea bine, ci pentru ca Steaua nu juca mai nimic. Practica un fotbal crispat, asemanator cu cel aratat si in prima repriza a partidei din Slovacia.
Imediat dupa terminarea pauzei, Steaua s-a prezentat ceva mai bine in repriza secunda. Nu stiu ce le-a facut sau zis Mirel Radoi, insa cert este ca fotbalistii Stelei au jucat o idee mai bine in cel de-al doilea act al partidei.
Jocul ceva mai nimerit a condus si inspre marcarea celor doua goluri ale echipei noastre. Primul, in minutul 57, Muniru reusind o executie de zile mari, iar cel de-al doilea in minutul 60, prin Tade, din lovitura de la 11 metri.
Un egal ar fi fost in regula, mai ales ca ne asigura calificarea in turul urmator al preliminariilor Ligii Campionilor si nu-i nevoie nici sa fortezi fara rost, deoarece mai ai si alte meciuri de jucat, insa nu a fost sa fie. Din pacate, a venit si cel de-al treilea gol al formatiei Trencin, in minutul 84, prin acelasi Wesley.
Nu am stat cu emotii pana la final, deoarece stangaciile celor de la Trencin iti dadeau garantiile necesare ca Steaua se va califica, cu toate ca daca era sa ma iau dupa comentariul celor de la ProTV, in special al lui Mironica, care vorbea in titluri de pe “SporRo” (“Soc!, Groaza!, Teribil!”) as fi crezut ca mai este un pic si “aterizeaza” vreo bomba nucleara pe stadion.
Pana la urma, Steaua a reusit sa se califice. Cu greu, mult mai greu decat m-as fi asteptat, insa a reusit. In fata unui adversar modest, insa unul care alerga foarte mult, suspect de mult si cu un arbitru polonez care a inchis ochii de prea multe ori la intrarile de “galben”, care nu au fost sanctionate cu avertisment, ale fotbalistilor lui Trencin.
Aceasta calificare, obtinuta dupa multe chinuri, ar trebui sa-i dea de gandit lui Gigi Becali, cel care afirmase cu vreo cateva zile in urma, ca specialistii, care spun ca Steaua are o echipa slaba, nu se pricep si ca el crede ca echipa ros’-albastra actuala este una foarte puternica. Nu sunt specialist, insa, ca suporter al Stelei si pasionat de fotbal, cred ca echipa noastra de acum este una slaba, poate cea mai slaba dintre cele pe care am apucat eu sa le vad, pentru simplul fapt ca au fost dati jucatori valorosi (Tanase, Latovlevici, Sanmartean, Szukala, Arlauskis, Keseru, Prepelita, Piovaccari si asa mai departe) iar in locul lor au fost adusi fotbalisti de o valoare mai mica sau mult mai mica.
Poate ca Becali se pricepe la fotbal, pentru ca este de atat de multi ani la echipa si a facut si destule lucruri bune pe acolo, insa cert este ca nu mai doreste sa investeasca in Steaua la nivelul din anii cand echipa noastra chiar arata bine. Daca ar aduce macar un portar si un mijlocas de creatie, poate ca lucrurile s-ar schimba. Nu-l consider vinovat pe Mirel Radoi de jocul Stelei, cu doua meciuri bune si, imediat, unul mai putin reusit, ci, mai degraba, cred ca nu are jucatori pe care sa-i antreneze.
Acum, mai ales dupa ceea ce am vazut in jocul de ieri, Steaua nu doar ca nu arata bine, insa mi-a adus aminte de un film de anul acesta, de animatia “Home” (Acasa). Home este un film produs de catre DreamWorks, iar DreamWorks face, de obicei, animatii bune. Nu as putea spune ca si aceasta este una foarte reusita, deoarece au avut altele mult mai bune, insa nici rea nu este.
Ei bine, “Home” este povestea unei rase de extraterestri, denumita Boov, care se afla intr-o permanenta fuga, invadand alte planete, in incercarea de a scapa de inamicul ei, Gorg.
Acest Gorg, este o chestie fioroasa, la prima vedere, care te poate speria doar uitandu-te la ea. In realitate, atunci cand Gorg a renuntat la costumul sau cel infricosator, in interiorul acestuia puteai vedea o steluta prietenoasa, care nu dorea sa bata pe nimeni, care nu voia sa lupte.
Cam asa este Steaua zilelor noastre. Nu mai are acea dorinta de a le invinge pe toate echipele pe care le intalneste, nici jucatori pentru a reusi acest lucru.