România, Ucraina, MH 17 şi Traian Băsescu

discurs public

Dacă luăm evenimentele din Ucraina în ordinea lor cronologică, ele s-au cam petrecut în felul următor, din punctul meu de vedere:

1. Americanii şi alţii au încercat să scoată Ucraina de sub influenţa ruşilor şi să aplice asupra ei mai multă democraţie. Mai multă democraţie, înseamnă că Ucraina urma să aibă soarta României, adică o ţara care a fost vândută pe bucăţele, spre îmbogăţirea peste noapte a unora şi altora, toate aceste lucruri nefiind făcute sub nici o formă cu gândul la cetăţenii de rând, ci la acea mică parte a băieţilor deştepţi.

Sper că nu-şi închipuie nimeni că ucrainenii trăiau precum în Coreea de Nord, adică fără prea multe drepturi şi teorizaţi. Nici gând! Astea sunt poveşti pentru credulii care cred că Ucraina avea nevoie urgentă de libertate.

Oamenii de acolo trăiau exact ca mine şi ca tine, numai că se mai întâmpla din când în când ca vreun politician de-al lor (vezi cazul Iulia Timoşenko) să sufere de pe urma opiniilor politice, care erau în contradicţie cu ale regimului. Nici aici nu sunt lucrurile foarte clare, pentru că au existat şi pe acolo destule informaţii care arătau faptul că aceasta ar fi făcut nişte afaceri nu tocmai curate. Exact ce vă spuneam un pic mai sus, despre democraţia atragerii de foloase personale, în detrimentul propriei tale ţări.

2. Vladimir Putin a fost pe fază şi a profitat de toată situaţia, nelăsându-i pe occidentali să pună stăpânire pe elemente cheie ale Ucrainei, cum ar fi ieşirea la Marea Neagră.

Ceea ce a făcut Vladimir Putin, se numeşte în termeni de cartier „etalare de coaie”, pentru că ruşii nu ar fi acceptat niciodată să aibă o bază militară a N.A.T.O atât de aproape de graniţele sale.

Vedeţi voi, aici sunt interese mari politico-militare, care nu au legătură cu oamenii de rând. Ambele părţi nu joacă tocmai corect, iar pierderile de vieţi omeneşti vor fi trecute drept „victime colaterale”. Tot cetăţenii vor fi cei care vor suferi cel mai mult, ca de obicei în astfel de situaţii.

3. Rusia continuă să le ofere echipamente militare rebelilor pro-ruşi, iar aceştia confundă, sub influenţa, probabil, unei sticluţe mici cu votcă, un avion de pasageri cu unul militar şi astfel au loc drame inimaginabile, cum ar fi moartea a 298 de persoane, a căror singură vină a fost că s-au deplasat dintr-un loc în altul.

Spun că doborârea acelui avion a fost, probabil, neintenţionată, deoarece îl vedeam pe unul dintre liderii pro-ruşi din Doneţk, cum le spunea, rupt de beat, observatorilor O.S.C.E şi jurnaliştilor de la locul tragediei, să plece şi să revină când o mai avea el chef să se întâmple acest lucru.

Şi pe lângă toate aceste lucruri, mai vine şi preşedintele nostru, Traian Băsescu şi face iar o uriaşă gafă diplomatică, spunând că: „În opinia noastră, Federaţia Rusă este partenerul acestor terorişti, prin acţiunile pe care le întreprinde.”

Care „opinia noastră”? Omul ăsta îşi permite să-i tragă iar de guler şi chiar să-i jignească pe ruşi, nerealizând cât de mult rău ne face.

Ce nu şi-au permis americanii, care pot discuta de la acelaşi nivel cu ruşii, îşi permite Traian Băsescu, el neînţelegând nici până acum că în diplomaţie nivelul discuţiilor nu este acesta.

Nu este ca şi cum aş fi spus eu acel lucru, cetăţeanul de rând. Acele vorbe vin din gura celui mai important om în stat şi ne vor afecta pentru mult timp de acum înainte.

Sunt mulţi care spun că ar fi pus de către americani să facă acele declaraţii. Nu cred aşa ceva, pentru că americanii au avut mai mereu discursuri echilibrate, la nivel oficial, de adevăraţi diplomaţi, nu precum cele rostite de Traian Băsescu.

Să spui, de la nivelul cel mai înalt al politicii unei naţiuni care se vrea a fi democrată, civilizată, modernă, că o ţară este aliata teroriştilor, înseamnă să o faci şi pe ea teroristă.

Bine că ruşii nu-l bagă în seamă, pentru că ştiu şi ei de obiceiurile mai puţin sănătoase ale preşedintelui nostru, deoarece dacă ar face-o, ar fi rău de noi toţi.

Chiar dacă ne-a tot demonstrat că nu poate să se abţină de la a face astfel de gafe diplomatice imense, sper ca măcar în ultimul moment să realizeze şi Traian Băsescu în ce situaţii periculoase ne pune pe toţi românii şi să se mai oprească din acţiunile de preşedinte jucător, pentru că nu mai poate să mai impresionze pe nimeni cu astfel de ieşiri anormale.

Cineva să-l tragă de mânecă pe Traian Băsescu şi să nu-l mai lase să ne facă mai mult rău decât ne-a făcut deja!

discurs public

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *