Secretele din interiorul fotografiilor

Nu sunt pasionat de fotografie. Sunt un fotograf extrem de amator, care şi-a cumpărat un aparat foto, în pas cu timpurile pe care le trăim, abia în urmă cu vreo patru luni. Nu este o cameră foto catalogată drept profesională, ideea principală pentru care am achiziţionat-o fiind aceea că are zoom optic mare şi focalizează cel mai repede dintre toate aparatele aflate în categoria sa.

Am cumpărat aparatul foto din afara ţării noastre, deoarece preţurile din România erau cu vreo câteva sute de lei mai mari. Ştiţi voi, strategii de marketing puternice şi profesionale, adică bişniţa românească făcută cu gândul la îmbogăţire rapidă. Atunci când nu avem un produs pe stoc, îl punem cu suma cea mai mică pe site-urile unde intră lumea să compare preţurile, pentru a fi primii în listă şi a mai atrage câţiva vizitatori. De îndată ce avem din nou acel produs, îi mărim instant preţul.

Pe lângă aparatul foto, am mai primit pentru acesta şi o gentuţă cadou.

Nikon COOLPIX L820, pentru că despre el este vorba, are zoom optic 30x, filmează la o calitate destul de bună, focalizează rapid pe video, realizează fotografii decente, este mic şi uşor.

Ei bine, cu gândul la nişte fotografii de mare angajament, am luat eu manualul de utilizare al acestuia şi m-am pus pe citit. Şi am citit şi am tot citit şi m-am dat de peste cap să mai aflu câte ceva despre el. În total, am reuşit să parcurg enorm de multe pagini, adică vreo 25… din 240. Doar ştiţi că mă plictisesc repede de orice.

Şi dacă vă gândiţi că 25 de pagini sunt puţine, să ştiţi că nu este chiar aşa. Am avut marele noroc să ajung până la pagina care îmi dezvăluia un secret imens: pentru a focaliza, trebuie să apeşi butonul până la jumătate! Fără această informaţie utilă, pozele ar fi arătat mult mai rău decât arată în prezent.

Am setat ISO la minim, în rest am lăsat totul pe automat, după care mi-am pregătit sufleteşte cele trei mâini stângi pe care le am, în ideea de a realiza nişte fotografii pentru blog.

Treaba tare cu fotografiile astea, este că atunci când le faci nu observi anumite lucruri, reacţii, întâmplări pe care nu ţi-ai dorit să le tragi în poză, însă ele vin la pachet cu situaţiile pe care ai vrut să le imortalizezi.

Prima poză este realizată în faţa magazinului McDonald’s din Piaţa Unirii, acel loc unde toată lumea se întâlneşte cu toată lumea. Dacă sunteţi din Bucureşti, aţi stat aici sau aţi trecut prin capitală şi nu v-aţi întâlnit cu nimeni în faţa “Mecului” din Unirii, atunci trăiţi degeaba pe Pământ.

În prima fotografie, l-am văzut abia acasă pe bodyguardul care se află în spatele geamului de la intrarea în fast-food.

A doua poză ne demonstrează faptul că arta nu are nevoie de puncte. Legenda spune că poţi accesa acel site, fără a pune punct între www şi alldeco.

Cea de-a treia poză este una nehotărâtă. Punem diacritice peste tot sau dăm cu banul? Învătământ sau învăţământ?

În ultima fotografie am observat tot abia când am ajuns acasă că persoana respectivă, pe care nu o cunosc, mi-a făcut cu mâna în timp ce încercam să pozez trecerea maşinuţei.