Avem nevoie de adrenalina, avem nevoie sa simtim ca traim periculos si incercam sa facem orice pentru a putea iesi putin din banal, in cautarea acelor senzatii tari care ne vor tine in priza pe tot parcursul zilelor sau saptamanilor care vor veni. Omul este mereu in cautarea lucrurilor noi, lucrurilor extreme, care il scot din plictiseala si il fac sa tremure de emotie. Unii prefera sa sara cu parasuta de la mii de metri altitudine si poti citi pe chipul lor bucuria, entuziasmul, atunci cand revin pe pamant. Altii merg sa inoate cu rechinii, fie ca o fac intr-o cusca bine inchisa sau fara, acest lucru dandu-le libertatea si senzatiile tari pe care le doresc. Altii sar de la mare inaltime cu o coarda elastica si astfel simt ca traiesc, ca zboara, dar in acelasi timp este si acea frenezie a faptului ca pericolul este si el prezent. Unii merg la pescuit sportiv, adica le dau drumul pestilor pe care ii prind. Altii merg la vanatoare, cu toate ca eu nu sunt de acord cu vanatoarea din placere, doar cu cea care este practicata atunci cand ai nevoie sa supravietuiesti.
Sporturile extreme fac parte din viata noastra si le intalnim la tot pasul, fie ca le practicam in realitate sau ele se intersecteaza cu noi, chiar daca noi nu suntem in cautarea lor. De exemplu, se intampla sa pierzi controlul volanului masinii si sa derapezi. Chiar daca scapi nevatamat si tu si masina ta, ai avut parte, fara sa iti doresti acest lucru, de niste senzatii tari si niste momente inspaimantatoare. Practicam sporturi extreme zi de zi, fie ca vrem sau nu, pentru ca asta este lumea in care traim. Daca le practicam din placere, ele pot fi extrem de relaxante si amuzante. Daca le practicam pentru ca asa a vrut soarta, pot fi si frumoase, de care sa radem pe moment sau peste ani, dar poti fi si neplacute, mai ales cele care au urmari pentru multi ani de zile de la data producerii lor.