Steaua ne-a dat fiori reci si calzi cu Lugano, la fel ca bilele ce-i asigura norocul proverbial

Steaua a castigat cu Lugano, scor 1-2, in deplasare, insa chiar daca te bucuri de victoria ei, inca resimti fiorii reci si calzi pe care ti i-a asigurat pe durata partidei, intr-un meci cu o echipa straina ce pare, mai de graba, de esalon secund.

rezumat steaua lugano europa league bile calde reci

Mai marii conducatori ai forurilor internationale vor sa vada stadioane mari si pline, spectacol, galerii care canta, bucurie in tribuna. Vor sa promoveze fotbalul, sa vina banii.

Poate ca si de asta bilele reci si calde asigura mereu norocul proverbial al Stelei. Adica ai tu noroc, insa norocul mai trebuie si el ajutat, ca nu functioneaza mereu.

Steaua a primit doi arbitri de top ai Europei, foarte buni, ca niciodata, in intalnirea care ar fi trebuit sa o duca in grupele Ligii Campionilor. Un fel de „Hai, ca v-am creat toate conditiile necesare, trebuie doar sa va mai doriti si voi un pic”. Doar ca Steaua nu a putut, pentru ca are o aparare vraiste si un antrenor invatacel.

U.E.F.A. nu cred ca doreste sa vada stadioane goale, precum cel de aseara, al echipei Lugano. Cum sa mai promovezi fotbalul cu un stadion aproape gol?

Cei de acolo vor sa vada o Arena Nationala plina si spectacol in tribune. Banii nu vin in fotbal cu stadioane goale, ci pleaca.

De asta Steaua are parte si de arbitraje corecte in Europa. Desigur, pana ce da de alte echipe care au si ele stadioane mari, fani multi, traditie… insa si sume mult mai mari incasate din bilete, suporteri pe toata Planeta, adica bani si mai multi care vin inspre forurile care conduc treburile. Cam atunci incepe sa aiba Steaua probleme cu arbitrajele.

Bilele sunt reci si calde, la fel ca fiorii pe care Steaua ni i-a dat ieri, jucand neconvingator si castigand destul de greu o partida ce nu se anunta a fi grea. Lugano este o echipa cam de Liga 2 din Romania, ce nu impresioneaza la vreun capitol care chiar conteaza in fotbalul frumos, cum ar fi cel al tehnicitatii fotbalistilor. Poate doar la daruire pe teren.

Elvetienii au deschis primii scorul, in minutul 14, prin Bottani, profitand de apararea Stelei care nu prea exista. Daca inainte golul venea chiar pe la inceputul partidei, in primele cateva minute, acum il mai avem prin aparare si pe Benzar cel mare, adica singurul jucator de valoare din defensiva ros’-albastra, deci putem astepta un sfert de ceas.

In rest, Dumnezeu cu mila. Balasa nu stie, iar sarbul nici el. Se spune ca singurii prieteni vecini ai Romaniei sunt sarbii si Marea Neagra. Asa o fi, dar acest sarb nu este jucator de Steaua.

Daca prin aparare treci ca prin branza, nici Pintilii, la mijloc, nu pare sa mai poata, iar Budescu iti lasa impresia ca joaca doar pentru el, nu si pentru Steaua. Nu pare sa joace cu sufletul pentru Steaua. Ca nu se intelege cu managerul Stelei sau ca Sumudica le-a indus un Stockholm prea puternic, nu stiu. Cert este ca nu prea pare sa aiba tragere de inima. Probabil, vrea sa dea si el prin afara niste goluri, la fel ca Alibec, sa fie ambii remarcati si sa plece cat mai repede.

Pe langa echipa, care nu a fost deloc convingatoare, nici invatacelul Dica nu iti lasa impresia ca ar livra mai de calitate. Cred ca tot Globul vazuse schimbarea Gnohéré – Coman cu mult timp inainte, ca tot spune francezul ca nu-i bagat din cauza romanilor, el fiind bun, doar Dica nu. Sau poate ca Gigi inca nu se hotarase pe cine sa schimbe. Nu stim.

Cert este ca Steaua a castigat, sunt oarecum fericit, insa nu multumit de calitatea jocului.

Pentru a-mi reveni, din punct de vedere al spectacolului fotbalistic, trebuie sa ma gandesc un pic la PSG – Bayern si la ceea ce poate sa faca pe teren minunatul Mbappé.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *