Ieri am avut parte de multe surprize în meciurile din play-off-ul Europa League, fiindcă tot ceea ce m-am aşteptat eu să se întâmple în partidele susţinute de către echipele noastre, probabil şi voi, s-a petrecut fix pe dos.
Logic era ca Petrolul Ploieşti să învingă Dinamo Zagreb, sau să obţină măcar un rezultat de egalitate, pentru că petroliştii au demonstrat şi pe parcursul meciului că sunt mai buni, mai tehnici, decât croaţii, iar Olympique Lyon să învingă Astra Giurgiu, deoarece francezii au arătat că au jucători de o mai mare valoare în comparaţie cu ai noştri, cu toate că eu am ţinut cu românii, că doar nu era să-i susţin pe străini.
Chiar dacă aşa era firesc să se întâmple, fotbalul ne-a demonstrat pentru încă o dată că este un joc imprevizibil, care nu are multe în comun cu logica, atunci când vine vorba de a încerca să prezici deznodământul meciurilor.
Asta şi pentru că partidele de fotbal depind, pe lângă statistică, de mulţi factori asupra cărora nu deţii controlul, cum ar fi hazardul sau arbitrii, deciziile celor din urmă fiind greu de înţeles, atunci când sunt luate doar într-o singură direcţie, aşa cum s-a întâmplat la meciul dintre Petrolul Ploieşti şi Dinamo Zagreb.
Acolo, arbitrul italian Daniele Orsato a arbitrat cu dublă măsură, fiind multe cazurile când a luat nişte decizii greu de înţeles împotriva echipei Petrolul Ploieşti, cea mai gravă dintre ele fiind eliminarea nedreaptă a stâlpului apărării ploieştene, Geraldo Alves, deoarece jucătorul portughez a faultat în calitate de ultim apărător, însă faza era undeva în lateral, nu era poziţie iminentă de a marca, în consecinţă nu se impunea mai mult de un cartonaş galben.
De cealaltă parte, cei de la Astra Giurgiu au beneficiat de un arbitru excelent, care a condus aproape impecabil partida, iar micile greşeli pe care le-a mai făcut, au fost unele întâmplătoare şi inerente unui joc de fotbal. Carlos Clos Gómez este numele arbitrului spaniol care a avut curajul să-l elimine pe un jucător al lui Olympique Lyon, meritat, la francezi acasă. Şi asta este doar o fază a meciului, una importantă ce-i drept, pe care arbitrul din Spania a judecat-o corect, fără frica de a supăra pe cineva şi fără să arbitreze în compensaţie după.
Petrolul a jucat mai bine decât Dinamo Zagreb, a fost echipa mai valoroasă, mai tehnică, susţinută din tribune de mulţi fani pătimaşi şi zic eu că merita să câştige. Dinamo Zagreb era o echipă de bătut, pentru că nu pot spune că am observat ceva care să mă încânte la jucătorii din Croaţia.
Am văzut nişte fotbalişti croaţi extrem de obstrucţionişti, care încercau mereu să-şi împiedice adversarii prin metode la limita regulamentului sau chiar după ea.
Fotbaliştii lui Olympique Lyon au practicat un joc total diferit faţă de cel al croaţilor, unul de gentlemeni, rafinat şi cu multe execuţii tehnice.
Până la urmă, ceea ce contează este rezultatul şi Petrolul Ploieşti – Dinamo Zagreb: 1-3 înseamnă şanse infime pentru ploieşteni de a se mai califica în grupele Europa League, iar Olympique Lyon – Astra Giurgiu: 1-2, reprezintă o şansă nesperată pentru giurgiuveni de a merge mai departe în cea de a doua competiţie intercluburi, ca importanţă, de pe continentul nostru.
Este bine că, probabil, vom merge cu o echipă în grupele Europa League, însă parcă mai bine era cu două.
Păcat!