Ca in orice domeniu si in cel al taximetriei poti intalni oameni mai buni sau mai rai. Astazi, vreau sa va scriu despre unii taximetristi cu probleme ai Bucurestiului, pe care am avut neplacerea sa-i cunosc.
Idei afaceri si domenii Internet premium! Business ideas and premium domain names!
1. Goriloiul taximetrist, care s-a dat jos din masina in mijlocul strazii, cu gand sa ma bata
Din cauza faptului ca lipsea ceva la masina familiei (ITP-ul cred) am fost nevoit sa imprumut autoturismul sefei mele, care mi-a spus ca in acel weekend nu-l va folosi, ci va sta acasa, pentru a merge la botezul copilului verisorului meu din Arges, Poiana Lacului.
Am plecat pe zi si am venit noaptea, astfel ca nu am stiut faptul ca faza scurta a masinii nu functioneaza. Tot drumul din Poiana Lacului, acolo unde nu aveam la o ora tarzie pe cine sa deranjez cu faza lunga, poate doar dealurile si pana in Bucuresti, am mers cu lumina mai puternica a masinii.
Ajuns in oras, dupa ce am iesit de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, am observat ca nu functioneaza faza scurta. Chiar daca era aproximativ ora unu dimineata, deci nu foarte mult trafic, atunci cand observam masini treceam pe pozitii, pentru a nu-i orbi pe conducatorii lor, iar cand nu era nimeni, foloseam faza lunga, sa vad si eu pe unde merg.
Pe la jumatatea strazii Sebastian, in timp ce mergeam incet pe a doua banda, deoarece acolo chiar daca sunt doua benzi pe sens, cea de langa trotuar este ocupata de multe ori si in mare parte cu masini parcate, asa ca nu prea poti circula cum trebuie pe ea, m-am trezit cu un taximetrist in spate si flash sa ma dau la o parte, sa treaca.
I-am facut repede loc, am trecut pe pozitii, sa nu-l orbesc, ca mai apoi, dupa ce am calculat eu ca s-a indepartat suficient de mult, am pornit iar faza lunga, sa vad si eu drumul.
Atat i-a trebuit goriloiului! A crezut ca i-am dat lui flash.
A oprit masina in mijlocul strazii, cu tot cu client sau cine era in dreapta lui si a venit inspre mine, cu gand sa atenteze la integritatea mea fizica.
Stiti ce am facut? Ceea ce trebuia: am blocat toate usile si l-am lasat pe domnul goriloi sa-si exprime sentimentele fata de mine, trairi care incepeau cu “p”, “m” si “f”.
Daca atunci cand eram si eu mai mic, ma bateam ca dracusorul, ca orice baiat, mai tarziu nu prea am mai facut treaba asta, pentru ca atunci cand tu dai in cineva, risti sa se intample lucruri rele. La fel si cand acel “cineva” da in tine, tot lucruri naspa se pot petrece. Dintr-o bataie, rar ies chestii bune, gen prietenii pe viata si chiar nu doream sa fiu prieten cu goriloiul cu IQ extrem de redus. In unele cazuri, apar lucruri care iti pot afecta toata viata si trebuie sa fii tu un pic mai destept decat celalalt, sa nu raspunzi provocarii, atat timp cat nu este absolut necesar.
Nu mai suntem in Epoca de Piatra, asa ca hai sa nu mai dam unii in altii!
In plus, era vorba de masina sefei mele si chiar nu voiam sa i-o duc sparta sau alte astfel de lucruri. Sunt genul de om care atunci cand imprumuta ceva, nu doar ca nu-mi bat joc de lucrul altuia, insa traiesc, pana ii inapoiez chestia, cu mult stres sa nu-i fac ceva, sa nu-l duc inapoi nici macar cu o simpla zgarietura. Nu sunt genul care sa stea cu picioarele pe bord, doar pentru ca pot si nu este masina mea. De asta, am condus tot drumul pe autostrada cu maxim 90 km/h, iar atunci cand i-am returnat masina, s-a mirat sefa ca are aproape jumatate de rezervor de benzina. Daca era masina familiei, acolo unde sunt singurul care are permis, pedala de acceleratie la podea. Oricum, din banii mei o reparam, ca atunci cand mi s-a spart cutia de viteze, pentru ca o abuzam rau, in intersectia aglomerata Drumul Sarii cu Drumul Taberei. Dimineata, cand mergeam la munca si am impins masina singur peste intersectie, in pantofi alunecosi, pentru ca nu m-a ajutat nimeni.
Chiar daca nu depindea de mine sa-mi sparga masina, nu s-a intamplat lucrul asta si cand maimutoiul s-a mai potolit un pic, am putut sa-i explic faptul ca nu i-am dat flash, ci nu-mi merge faza scurta.
A inteles ca a fost neinspirat, iar momentul ciudat a fost cand ne-am reintalnit la urmatorul semafor si, probabil, ca se simtea prost pentru ca fusese prost.
2. Taximetristul cu accent din Republica Moldova, care nu avea gura, ci arma biologica si lipsa licenta, probabil
Nu am simtul mirosului foarte dezvoltat, asa ca pe mine nu o sa ma auzi aproape niciodata ca spun despre o persoana ca pute, atat timp cat nu degaja miresme prea puternice, asa cum a fost si in cazul unui taximetrist ce avea un puternic accent din tara care, normal, ar trebui sa faca parte din Romania Mare.
Doar nu ca putea, ci te lesina cu adevarat mirosul care provenea din gura acestuia. Am zis sa nu-l mai provoc la vorba, ca poate tace si nu-si mai indreapta arma biologica inspre mine. Nu a fost chip, ii placea tare mult sa-mi explice tot felul de lucruri, iar eu ma ofileam vazand cu ochii, precum o floare sub actiunea puternica a radiatiilor soarelui.
De parca nu era de ajuns, pe la jumatatea drumului, in timp ce el conducea pe linia de tramvai, in dreapta mea apare alta masina, cu un domn ce incepuse sa tipe la taximetristul meu, spunandu-i sa opreasca.
Nefiind o zona prea buna a Bucurestiului si pentru ca m-am speriat, crezand ca incepe scandalul, i-am zis repede: Nu opri!
Nu m-a ascultat si a oprit! Nu stiu ce au discutat ei, insa cand s-a intors la masina, mi-a zis din arma biologica despre faptul ca omul respectiv era seful companiei de taximetrie unde lucreaza si ca l-a confundat cu fratele sau, ce seamana mult cu el si care nu are licenta de taximetrist.
Desigur… Probabil ca el era fratele lui. Sau poate ca nici nu avea frate.
3. Taximetristul rupt de beat, care scotea niste sunete ca si cum ar fi fost o morsa
Stiu ca am scris in titlu ca-i despre taximetristii din Bucuresti, insa mi-am adus aminte acum de o intamplare petrecuta la mare, pe vremea cand eram eu la facultate.
Ne-am intalnit la mare, in Eforie Nord, cu mai multi colegi de facultate, fete si baieti, care au zis sa mergem seara in Mamaia, in club, sa ne distram. Ca haideti cu noi, ca am inchiriat noi un maxi-taxi, sa ne duca si sa ne aduca, asa ca nu-i nevoie sa veniti voi cu masina. Evident, cand baiatul de pe masina respectiva a vazut ca suntem trei persoane, ne-a cerut si noua bani, asa ca nu am facut nici o treaba. Nu ma omor dupa cluburi, insa am fost acolo sa bem.
Dimineata, pe la trei, colegii au zis ca mai raman, asa ca noi am plecat sa cautam un taximetrist sa ne poarte inspre casa provizorie, din Eforie Nord. Cum toti aveau preturi foarte mari, a fost nevoie sa cautam pe cineva cat mai ieftin, pana am gasit unul care ne-a cerut in jur de 30 de lei. Suma fixa. Am acceptat, hai sa mergem.
Am observat noi ca nu-i in regula, chiar inainte sa plecam, pentru ca taximetristul nostru, un om la patruzeci si ceva de ani, s-a dat jos din masina si s-a facut ca-si loveste un coleg mai tanar, dupa ce l-a injurat pentru faptul ca s-ar fi bagat in fata randului, la taximetre, insa alta solutie mai ieftina nu gasisem.
Apoi, am observat faptul ca este rupt de beat si nu doar ca mergea foarte repede, insa, atunci cand schimba vitezele, scotea un sunet precum o morsa, ca tot eram la mare si incepusem sa ne simtim ca la ocean. Parca era cel mai greu lucru din viata lui si depunea un efort incredibil. Nici acum nu-mi iese din cap acel sunet.
Taximetristul respectiv se comporta si arata precum morsa care pilota avionul din desenul copilariei, Pif si Hercule. Chiar si masina lui arata cam la fel ca avionul ala peticit si care scotea mult fum.
4. Taximetristul afacerist, care profita de oamenii bolnavi, cu tarif maxim si isi face veacul pe langa spitalul Marius Nasta. Puiu NuMaiStiuCum il cheama, ca am aruncat bonul, din pacate.
Atunci cand tata se afla in spitalul de plamani, dupa operatie, a fost nevoit sa-l paraseasca de urgenta, deoarece venise acolo Oprescu si trebuia sa-si intinda ouale de aur pe un salon intreg.
Fiind destul de slabit, se simtea rau, abia mergea, asa ca nu a observat nici el, nica sora care ramasese cu el si avea grija de acesta, ca taximetristul din fata spitalului are tarif maxim legal. Nu ca are acel tarif mare era problema, pentru ca il avea legal, probabil, insa a fost nesimtit si nici nu le-a spus, asa cum era normal.
Nici macar nu au platit mult, deoarece a fost drumul liber, nu stam departe de spital, si au dat ceva de genul cat dadeam de obicei cand mergea la spital, pana in a doua operatie, plus niste niste lei pe care ii lasau oricum taximetristului. Vreo 15 lei.
Dar tu esti taximetrist si stai cu tarif aproape dublu in fata spitalului, sa profiti de niste oameni care deja au probleme mari, fara macar sa-i anunti ca nu iei cat ceilalti colegi de breasla? Inseamna ca esti o jigodie mare si seara te duci acasa sa le oferi alor tai o paine murdara, nerealizand faptul ca la un moment dat s-ar putea ca destinul sa isi bata joc de tine si sa nu intelegi de ce.
V-am mai scris in trecut despre taximetristul deghizat in Mos Craciun si care statea in Piata Unirii, avand niste tarife, la acea data, cu adevarat uriase.
Cam astea sunt experientele mele negative, in legatura cu unii taximetristi pe care am avut marele “noroc” sa-i intalnesc intr-un anumit moment al vietii mele si de care mi-am adus aminte acum.