Tocmai ce am venit de la judecatorie

instante judecata romania

Mai precis, de la Curtea de Apel Bucuresti.

Pentru ca v-am spus eu ca prin 2008 lucram in cadrul unui magazin din Mall Plaza, langa care si-au gasit unii sa se bata. Evenimentul respectiv a fost intens mediatizat, asa ca puteti gasi detalii despre el cautand pe Google.

Atunci, nu am stat sa vad cum se bat aia, ca orice om de bun-simt si din cauza faptului ca mi s-a facut frica, ceea ce am si declarat la politie.

Am crezut ca situatia a fost lamurita, in sensul ca nu prea am cum sa-i ajut, nevazand mare lucru, adica sa fiu lasat in pace, sa nu mai fiu pus pe drumuri aiurea, in legatura cu lucruri care nu ma privesc.

Nu s-a intamplat asa.

Astazi m-au chemat la Curtea de Apel, in calitate de martor.

Si uite asa am ajuns eu sa vad toata floarea cea vestita a interlopimii bucurestene. Zeci de persoane, toate avand legatura cu acel dosar, pe care le-am vazut pentru prima data „live”. De la cei doi frati camatari, pana la alte persoane pe care le mai vazusem doar pe Internet, prin mass-media.

Fiind prima data cand am de a face cu o instanta penala, vreau sa va explic si voua, celor care ati fost suficient de norocosi sa nu va aflati la locul si momentul nepotrivit, cat de protejat este martorul in tara noastra.

Atat de ferit de cei implicati in caz, incat sta cu ei in aceeasi sala, mai sa se calce pe bataturi cu acestia, daca este sala plina.

Zero protectie, sau, cel putin, asta a fost ceea ce am simtit eu, om care face tot posibilul sa respecte legea, licentiat al Facultatii de Drept.

Asta inseamna ca, in cazul in care sta sa se petreaca pe langa voi o fapta de genul acesta, incercati sa o evitati pe cat posibil, pentru a nu fi tarati prin tribunale, voi neavand nici cea mai mica vina.

Fiind vorba de sapte ani de la evenimentul respectiv, asta insemnand ca memoria nu mai poate fi la fel de clara, am fost acolo, le-am declarat in mare parte aceleasi lucruri, cum ca n-am vazut mare lucru, cu rugamintea adresata doamnei judecatoare sa nu mai fiu chemat in acest dosar, pentru ca nu pot fi de ajutor si nici nu mai doresc sa-mi pierd timpul pe acolo.

Imi doresc sa fi inteles.

Doamna judecator a fost in regula, la fel si procurorul de caz, care nu mi-a adresat nici macar o intrebare, insa am dat peste un avocatel al cuiva (nu stiu cui) care imi punea tot felul de intrebari tendentioase si usor comice, de genul „Vi s-a parut ca persoanele respective aveau niste figuri violente?”. Imi veneau in minte acele reporterite care adreseaza intrebari la fel de istete, precum „Sunteti vinovat?”.

Va dati seama, niste oameni au ramas pe acolo pe jos, intr-o balta de sange, si domnul respectiv ma intreba daca am observat daca figurile lor erau violente.

N-am mai rezistat, intrebandu-l ce fel de nelamuriri sunt astea si sa-mi adreseze intrebari pertinente. S-a suparat putin doamna judecator, insa nici eu nu sunt vreo marioneta care sa accepte orice, mai ales ca nu sunt vinovat cu nimic.

In fine…

V-am scris toate aceste lucruri, foarte pe scurt, pentru a va face o parere, cei care nu ati avut de-a face niciodata cu asa ceva, despre sistemul judecatoresc din Romania, despre ceea ce se intampla prin instantele de judecata, despre institutia protectiei martorului, care imi pare un fel de glumita.

Despre ceea ce inveti tu in facultate si care nu prea se potriveste cu realitatea de fapt.

O realitate urata, de care sper sa nu mai am parte.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

2 comentarii

  1. O singura data am stat si eu, la Ploiesti, intr-o sala de judecata. Nu e o senzatie prea misto, dar… a fost interesanta experienta. Am vazut ca nu e bine sa ai de-a face cu astfel de lucruri.

    • Sa vezi ce interesanta este experienta de a sta langa vreo cateva zeci dintre cei mai periculosi interlopi ai capitalei, care incep sa se uite urat la tine atunci cand aud ca esti martor…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *