Atunci cand doreste sa schimbe cate ceva, omul isi da cate un ultimatum: de maine incep sa slabesc, de maine o sa fiu o persoana mai buna, de maine nu o sa mai injur, de maine ma voi purta mai frumos cu persoanele din jur, de maine nu o sa mai mint, de maine incep sa invat si asa mai departe. Ne place foarte mult sa folosim cuvantul “maine” si chiar credem ca intreaga noastra existenta se va schimba, incepand cu a doua zi. Sunt persoane care reusesc sa-si tina promisiunea facuta propriei persoane, insa cei mai multi dintre noi ne incalcam cuvantul, din diferite motive: ni se pare mult prea greu ceea ce avem de facut, din lene, pentru faptul ca nu ne putem tine cuvantul dat, pentru ca ni se pare mai usor sa nu schimbam nimic, pentru ca ne temem ca nu vom reusi si tot felul de motive de a ne ascunde sub o mantie a neputintei.
Nu spun ca multe dintre lucrurire pe care ni le propunem sunt usoare, pentru ca unele sunt greu realizabile sau se intind pe o perioada prea mare si putem ceda pana la urma, insa ar trebui sa incepem sa ne respectam pe noi insine, inainte sa avem pretentia de a ne respecta altii si sa incepem sa ne tinem de acel “ultimatum” la care nimeni nu ne-a fortat. Daca noi nu putem sa ne incredem in cuvantul propriu, daca nu avem incredere in fortele noastre, daca asteptam sa se schimbe lucrurile de la sine, ajungem sa pierdem timp pretios din viata noastra, unul care nu mai poate fi recuperat. Acel “maine” trebuie sa fie chiar a doua zi si daca se poate chiar de astazi, fara sa mai asteptam sa se intample minuni. Trebuie sa avem incredere in fortele noastre si vom ajunge sa ne indeplinim dorintele, oricat de imposibile ar parea ele astazi.