Viata este un izvor de vise

Viata este un izvor de vise

Viata este un izvor de vise, care porneste ca un mic ochi de apa, dar odata cu trecerea timpului se mareste, se ramifica si devine un imens lac, plin de vise care nu s-au mai implinit, pentru ca intr-un final sa sece sub razele unui soare care ne arde si cele mai mici sperante. Din izvorul limpede acum nu a mai ramas nimic, nici macar mlastina in care se transformase. Doar un imens desert care ne acapareaza inimile precum o menghina care se strange din ce in ce mai mult.

Toate intamplarile si chinurile prin care este nevoit sa treaca un om, sunt denumite experienta la inceputul lor si ar trebui sa ne invete cum sa ne aliniam pasii pentru urmatoarele incercari pe care viata le va aduce inaintea noastra, insa atunci cand experientele incep sa devina prea multe, devin adevarate pietre de moara care apasa asupra dorintei noastre de a merge mai departe, sleiti de puteri si de povara amintirilor pe care aceste treceri prin viata ni le ofera. Speranta este cea care il face pe om sa mearga mai departe, sperand ca maine va fi o zi mai buna pentru el si in general.

In viata tot ceea ce este placut si care iti aduce fericire, are o durata de viata scurta si apare rar, precum niste bule de aer care oxigeneaza izvorul viselor, insa fara a-ti oferi o respiratie pe indelete, ci doar ceva minim pentru a merge mai departe, pentru a te tine treaz si alert.

Izvorul viselor este o intindere de amintiri, unele placute, altele mai putin placute, care are rolul de a-l modela pe om, de a aduce la suprafata tot ceea ce are el mai bun, de a-l fortifica pentru experientele viitoare si pentru a-l tine intr-o stare de vigilenta permanenta.

Da-i share pe:
TwitterFacebookGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *