Dacă vrei să ai şanse mari de a lucra pentru SRI, trebuie să te faci neapărat ziarist, dacă este să ne luăm după toate evenimentele care au avut loc în ultima perioadă.
Idei afaceri si domenii Internet premium! Business ideas and premium domain names!Totul a început cu probabila perdea de fum lansată de Robert Turcescu, cum că ar fi fost ofiţer sub acoperire. Robert Turcescu, cel despre care o persoană care l-a cunoscut în timpul unor filmări, îmi spunea că este un tip mişto. Evident, este vorba despre o femeie şi, oricum, dacă a fost caterincă ceea ce a făcut el, nu a fost deloc mişto. Nu am scris despre acest subiect, pentru că nu părea unul destul de interesant.
Dacă respectivul subiect nu a prezentat interes pentru mine, nu la fel s-a întâmplat cu linkul pe care am dat click ieri, de pe Yahoo News, ajungând pe un blog al unui fost ziarist de la “Gândul”, Daniel Befu, cel care a scris un articol intitulat “Am ochi albaştri (Cum m-a racolat SRI. Povestea mea completă)“.
Titlul era destul de interesant şi chiar dacă sunt o persoană care se plictiseşte repede, am început să citesc lunga povestioară, aşa că vă voi face şi vouă un rezumat al acesteia.
Ei bine, Daniel Befu susţine că a fost contactat de către un angajat al SRI, care i-a propus să devină colaboratorul Serviciului Român de Informaţii. După spusele lui Daniel Befu, acea colaborare era una în interesul României, nu al unor indivizi.
Acesta s-a dus şi le-a spus totul celor de la muncă, precum şi familiei sale. Trimis de cei de la “Gândul”, Daniel Befu s-a mai întâlnit pentru încă o dată cu respectivul agent secret, care dorea să-i ofere o sumă de bani în schimbul informaţiilor pe care le-ar fi furnizat acesta, sau a articolelor pe care cei de la SRI i le dădeau spre publicare, pentru a influenţa în bine mersul justiţiei. De asemenea, trebuia să semneze şi un contract cu SRI.
Tot după spusele lui, acesta nu a acceptat, tot ceea ce a realizat fiind făcut pentru că dorea să scrie un articol despre toată situaţia. Articolul nu a mai apărut în ziarul la care lucra, nu ştiu din ce motive, aşa că Daniel Befu s-a hotărât să publice respectiva poveste. Asta este ceea ce am înţeles eu, după ce am citit o singură dată, de dimineaţă, articolul în cauză.
Afirmând că a doua oară când s-a întâlnit cu agentul SRI, acesta i-a arătat, în detaliu, legitimaţia care atesta faptul că lucrează acolo, m-a făcut curios şi l-am întrebat dacă ştie cum arată un astfel de document, ca formă şi culoare.
Răspunsul îl puteţi vedea mai jos.
În mare parte are dreptate, acea legitimaţie are forma unui permis de conducere, însă Daniel Befu spune că a uitat culoarea acesteia şi dacă are părţi care se deschid. Foarte posibil, pentru că au trecut mulţi ani şi e greu să-ţi aduci aminte evenimente normale, cu atât mai mult unele care au fost memorate în condiţii de stres. Legitimaţia respectivă are atât forma unui permis de conducere, deci nu are părţi pe care le poţi deschide, cât şi culoarea. Nu, nu am legătură şi nu am avut niciodată cu aşa ceva, doar îmi place să fiu informat. Ştiţi că sunt o persoană curioasă.
Lăsând la o parte această chestiune, pare sincer în ceea ce afirmă, însă anumite lucruri sunt greu de înţeles.
Oare nu era mai bine să nu fi spus nimănui, în primă fază, despre toată această chestiune? Spun asta pentru că şi-a făcut rău singur, deoarece dacă la dai ocazia unor oameni să se îndoiască de tine, aceştia o vor face, chiar dacă tu eşti cea mai cinstită persoană de pe lumea asta. “Dacă ăsta joacă la cacealma cu noi şi chiar este un colaborator al securităţii şi ne toarnă, încercând să ne câştige încrederea afirmând că i-a refuzat?” Aşa gândesc oamenii, nu ţin cont de părerea ta sinceră.
În plus, astfel de lucruri nu se spun. Probabil a reacţionat aşa, din cauza trecutului mai puţin plăcut al securităţii de pe timpul comuniştilor, atunci când să fii colaborator al SRI înseamna să torni pe toată lumea, pentru binele regimului.
Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Dacă treburile stau chiar cum spun el şi trebuia să raporteze doar lucrurile care ţineau de siguranţa naţională, nu de interesele unora, acest lucru este perfect normal. Se întâmplă în absolut orice stat, iar faptul de a-ţi apăra ţara din interior, o ţară care are oricum mulţi inamici în afara ei, poate fi considerat mândrie, nu turnătorie.
Însă nici nu era nevoit să accepte, nefiind vreo obligaţie. Nu vreau să judec, pentru că e greu să fii pus într-o astfel de situaţie, dacă ea este una reală, însă, poate ar fi fost mai bine să ţină pentru el totul, chiar de atunci.
Acum îl înţeleg de ce a publicat toată povestea. Pentru vizite, pentru a-şi face publicitate blogului. Este în regulă, poate şi eu aş fi făcut la fel, nu înainte de a verifica bine dacă este legal să faci aşa ceva. Sper să fie, pentru că pare băiat OK.